Acasă »Subiecte actuale» Hormonii pancreasului

pancreasului

Pancreasul (pancreasul) este situat în cavitatea abdominală din spatele stomacului. Se compune dintr-o parte exocrină (exocrină), a cărei funcție este legată de digestie, și o parte endocrină (endocrină), reprezentată de Insulele Langerhans.

Pancreasul este împărțit anatomic în trei părți: cap, corp și coadă. Capul pancreasului este partea sa cea mai groasă și se potrivește perfect cu arcada duodenului. Corpul pancreasului are forma unei prisme cu trei pereți, iar coada ajunge la splină.

Partea exocrină a pancreasului este formată din multe particule. Particulele sunt compuse din acini, compuși dintr-un rând de celule acinare dispuse într-un cerc în jurul tubului intralobular. Celulele acinare secretă enzime care descompun proteinele, grăsimile și carbohidrații. Aceste enzime fac parte din sucul pancreatic și intră în tractul intestinal prin canalul principal de drenaj al pancreasului.

Partea endocrină a pancreasului reprezintă aproximativ 1,5% din masa glandei. Insulele Langerhans sunt împrăștiate în toată glanda, variind între 200.000 și 2 milioane. Acestea constau din patru tipuri de celule: alfa, beta, delta și PP (numite și celule gamma sau celule F). Celulele beta sunt cele mai numeroase (70%) și secretă hormonul insulină. Celulele alfa (aproximativ 25%) produc glucagon, celulele delta produc somatostatina, iar celulele PP produc polipeptida pancreatică.

Cei mai importanți hormoni care sunt produși de pancreas sunt insulina și glucagonul. Ei sunt principalii regulatori ai metabolismului. Nu întâmplător pancreasul este situat în apropierea sistemului digestiv. Acest lucru permite eliberarea hormonilor pancreatici în strânsă dependență de aportul de alimente și de secreția hormonilor gastrointestinali.

Hormonii pancreasului și rolul lor

Insulina este un hormon polipeptidic care este secretat ca preproinsulină, din care se formează proinsulină, iar insulina este produsă după eliberarea peptidei C. Prin exocitoză, cantități egale de insulină și peptidă C sunt eliberate din celulele sanguine în sânge. Concentrația de peptidă C în sânge este un indicator al secreției endogene de insulină în organism.

Principalul efect al insulinei este scăderea nivelului de zahăr din sânge și există multe alte efecte metabolice. Cele mai importante țesuturi țintă pentru acțiunea insulinei sunt mușchii, țesutul adipos și ficatul.

Insulina stimulează sinteza proteinelor și sinteza glicogenului în celulele musculare. În celulele adipoase inhibă lipoliza. În ficat, insulina inhibă gluconeogeneza, stimulează sinteza proteinelor și lipidelor.

Factorii care stimulează secreția de insulină din pancreas sunt: ​​concentrația crescută de glucoză în sânge, unii aminoacizi (arginină, leucină, lizină), hormoni gastrointestinali, glucagon. Secreția de insulină este suprimată de nivelurile scăzute de glucoză din sânge, adrenalină, somatostatină.

În diabetul de tip 1, celulele beta sunt deteriorate și secreția de insulină este redusă la absentă. Se administrează terapie de substituție cu insulină.

Niveluri ridicate de insulină în sânge se găsesc în insulinom, o tumoare a pancreasului în care celulele tumorale produc insulină.

Glucagonul este produs de celulele alfa ale pancreasului sub formă de preproglucagon și proglucagon, din care este produs hormonul activ glucagon. În general, efectele glucagonului sunt opuse celor ale insulinei. Țesuturile țintă pentru acțiunea glucagonului sunt: ​​ficatul, țesutul adipos, celulele beta ale pancreasului, creierul, miocardul, mușchii vasculari.

Glucagonul stimulează glicogenoliza (descompunerea glicogenului) și gluconeogeneza (sinteza glucozei) în ficat. Stimulează lipoliza în celulele adipoase (descompunerea lipidelor).

Secreția de glucagon este stimulată de următorii factori: glicemia scăzută, aportul de alimente bogate în proteine, tonus simpatic crescut. Factorii care suprimă secreția de glucagon sunt: ​​glicemia ridicată, dieta bogată în carbohidrați, somatostatina.

Niveluri ridicate de glucagon în sânge pot apărea cu glucagon - o tumoare a pancreasului care secretă glucagon.

Somatostatina este o polipeptidă care este produsă de diferite țesuturi ale corpului uman, cum ar fi celulele delta ale pancreasului, stomacului și hipotalamusului.

Secreția de somatostatină din pancreas este stimulată de niveluri ridicate de zahăr din sânge și niveluri ridicate de aminoacizi (arginină, leucină).

Funcția principală a somatostatinei pancreatice este de a suprima secreția de insulină, glucagon și polipeptidă pancreatică.

  • Polipeptidă pancreatică

Polipeptida pancreatică este produsă de celulele PP din Insulele Langerhans. Secreția sa crește odată cu consumul de alimente bogate în proteine, cu efort fizic și cu zahăr din sânge scăzut. Rolul fiziologic al polipeptidei pancreatice este neclar.