despre

  • Adenom tiroidian: sunt împărțite în adenoame papilare și foliculare, acestea din urmă fiind mai frecvente. Ele sunt de obicei sub formă de tumori unice cu o densitate omogenă și prezența unei capsule, diferită de țesutul înconjurător la examinarea histologică. Adenoamele foliculare ale glandei tiroide, în funcție de gradul lor de activitate funcțională, sunt caracterizate ca fierbinți, calde și reci
  • Adenom toxic: acesta este numele dat adenoamelor ale căror celule prezintă activitate funcțională crescută și, în consecință, o supraproducție de hormoni tiroidieni. Adenoamele toxice ale glandei conduc de obicei la hipertiroidism, iar un anumit procent dintre acestea se poate transforma în forme maligne

  • Forme diferențiate: acest grup include carcinoame foliculare, medulare și papilare. Carcinomul papilar este cea mai frecventă formă de neoplasme maligne ale glandei, afectând tinerii și adesea adolescenții. O trăsătură caracteristică este cursul relativ ușor și prognosticul bun. Carcinomul folicular este al doilea cel mai frecvent carcinom glandular, afectând în principal persoanele de peste 40 de ani și prezentând metastaze caracteristice în plămâni și oase. Carcinomul medular se caracterizează printr-o incidență relativ scăzută și se caracterizează prin secreția crescută de calcitonină de către celulele C ale glandei
  • Forme nediferențiate: acest grup include carcinoame cu celule mici și anaplastice. Acestea apar la indivizi cu vârsta peste 60 de ani și se caracterizează prin evoluție rapidă, evoluție agresivă, metastaze timpurii și supraviețuire relativ scăzută
  • Forme extrem de rare: grupul include carcinoame cu celule scuamoase și cu celule limpezi

Cancerul tiroidian se dezvoltă sub influența multor factori, dintre care cei mai importanți sunt predispoziția genetică și ereditatea, bolile autoimune ale glandei, expunerea la radiații etc.

Boala continuă cu diferite manifestări clinice în funcție de tipul și gradul de implicare a activității funcționale a glandei tiroide (hipofuncție, hiperfuncție), comprimarea și implicarea structurilor învecinate, prezența metastazelor apropiate și îndepărtate.

Diagnosticul cancerului tiroidian se face în principal cu ajutorul testelor imagistice și instrumentale (ultrasunete, tomografie computerizată, biopsie).

Tratamentul este determinat individual, iar opțiunile la alegere sunt abordarea chirurgicală (efectuarea tiroidectomiei cu îndepărtarea părților sau a întregii glande), chimioterapia, radioterapia.