când

La mai bine de 150 de ani după ce Charles Darwin și-a publicat teoria, evoluția rămâne controversată. Unii politicieni și lideri religioși neagă acest lucru și, explicând lumea complexă a viețuitoarelor, în special rasa umană, se bazează pe o ființă superioară în calitate de creator al acestei lumi.

Consiliile școlare discută dacă teoria evoluției ar trebui să fie predată printre alte idei, cum ar fi designul inteligent sau creaționismul.

Mulți oameni de știință nu văd contradicții. Evoluția este bine susținută de multe exemple de schimbări la diferite specii care duc la diversitatea vieții pe care o vedem astăzi. Deci, ce este exact evoluția și cum funcționează?

Capitolul 1

În prima ediție a Originii speciilor din 1859, Charles Darwin a reflectat asupra modului în care selecția naturală ar putea determina un mamifer terestru să devină o balenă. Ca exemplu ipotetic, Darwin folosește urși negri din America de Nord, despre care se știe că vânează insecte înotând în apă cu gura deschisă:

„Nu văd nicio dificultate în achiziționarea de urși, prin selecție naturală, cu o structură și obiceiuri mai adaptate la apă, cu guri din ce în ce mai mari, până când devin ceva la fel de monstruos ca o balenă”, meditează el.

Ideea nu este bine primită de societate. Darwin a fost atât de jenat de ridicolul la care a fost supus, încât pasajul despre urșii înotători a fost eliminat din edițiile ulterioare ale cărții.

Oamenii de știință știu deja că Darwin a avut ideea corectă, dar el a încurcat animalul: în loc să se ocupe de urși, a trebuit să se uite la vaci și hipopotami.

Istoria originii balenelor este una dintre cele mai impresionante povești de evoluție și unul dintre cele mai bune exemple pe care oamenii de știință le au despre selecția naturală.

Selecție naturală

Teoria evoluției lui Darwin prin selecție naturală este una dintre cele mai întemeiate teorii din istoria științei, susținută de dovezi dintr-o mare varietate de discipline științifice, inclusiv paleontologie, geologie, genetică și biologie a dezvoltării.

Pentru a înțelege originile balenelor, este necesar să aveți cunoștințe de bază despre modul în care funcționează selecția naturală: acesta este procesul prin care organismele se schimbă în timp, ca urmare a modificărilor în ereditar caracteristici fizice sau comportamentale. Modificările care permit unui organism să se adapteze mai bine mediului său îl vor ajuta să supraviețuiască și să aibă descendenți mai mari.

Selecția naturală poate schimba ușor o specie, determinând descendenții să schimbe culoarea sau dimensiunea în câteva generații. Aceasta se numește „microevoluție”.

Dar selecția naturală poate face mult mai mult. Dacă există suficient timp și suficientă acumulare de schimbări, selecția naturală poate crea un aspect cu totul nou. Poate transforma dinozaurii în păsări, maimuțele în oameni și amfibienii în balene.

Mutații

Schimbările fizice și comportamentale care fac posibilă selecția naturală apar la nivelul ADN-ului și al genelor. Aceste modificări se numesc „mutații”.

Mutațiile pot fi cauzate de daune chimice sau radiații sau de erori în replicarea ADN-ului. Mutațiile pot fi chiar cauzate în mod deliberat pentru a se adapta la un mediu în schimbare rapidă.

În majoritatea cazurilor, mutațiile sunt fie dăunătoare, fie neutre, dar există și cazuri rare în care o mutație poate fi benefică organismului. Dacă da, acest lucru va deveni mai vizibil în generația următoare și se va răspândi în rândul populației.

În acest fel, selecția naturală dirijează procesul evolutiv, păstrând și acumulând mutații benefice pe de o parte și respingând pe cele nereușite pe de altă parte.

Cum balenele au devenit animale acvatice

Folosind evoluția drept ghid și știind cum funcționează selecția naturală, biologii știau că tranziția balenelor timpurii de la uscat la apă a avut loc într-o serie de pași previzibili. Evoluția nărilor balenei, de exemplu, ar fi putut fi după cum urmează:

Mutațiile aleatorii determină cel puțin nările unei balene să se miște înapoi pe cap. Balenele cu această modificare erau mai potrivite pentru un stil de viață maritim, deoarece nu trebuiau să meargă complet la suprafață pentru a respira. Astfel de animale au avut mai mult succes și au avut mai mulți copii. În generațiile următoare, apar mai multe mutații, deplasând nasul chiar mai în spate pe cap.

Alte părți ale corpului balenelor timpurii s-au schimbat, de asemenea. Picioarele anterioare s-au transformat în aripioare. Picioarele din spate au dispărut. Corpurile lor au devenit mai raționale și cozile lor s-au dezvoltat pentru a-i împinge mai bine în apă.

Dovezi incontestabile

Deși oamenii de știință ar fi putut prezice cum arătau primele balene, nu aveau fosile care să-și demonstreze ipotezele care să le susțină afirmația. Creaționiștii au acceptat această lipsă ca dovadă că nu a existat o evoluție. Glumesc despre ideea că există un animal ca o balenă plimbătoare. Dar de la începutul anilor 1990, oamenii de știință au descoperit exact asta.

Dovezile incontestabile apar în 1994, când paleontologii au descoperit fosile de Ambulocetus natans, un animal al cărui nume înseamnă literalmente „balenă plutitoare”. Membrele sale anterioare au degetele de la picioare și copite mici, iar picioarele din spate sunt uriașe, având în vedere dimensiunea sa. Era în mod evident capabil să înoate, dar era capabil să se miște și stângaci pe sol într-un mod foarte asemănător cu cel al unei foci.

Când înota, această creatură străveche se mișca ca o vidră, împingându-se cu picioarele din spate și răsucindu-și coloana vertebrală și coada.

Balenele de astăzi sunt împinse prin apă cu mișcări puternice ale proeminențelor orizontale ale cozii lor, dar Ambulocet încă mai avea o coadă asemănătoare biciului și a trebuit să-și folosească picioarele pentru a oferi cea mai mare parte a forței de împingere de care avea nevoie pentru a se mișca în apă.

Ken Tan, redactor-șef al TechNewsDaily

Sursa: Science Daily, Care este teoria evoluției lui Darwin? 7 decembrie 2012

Dacă vă place articolul, vă rugăm să îl împărtășiți. Undeva cineva ar putea avea nevoie de aceste informații.

Drepturi de autor și restricții conexe

zdravvsekiden.com dă dreptul Utilizatorilor să utilizeze toate serviciile furnizate pe site numai în scopuri personale necomerciale, cu condiția ca drepturile de autor ale zdravsekiden.com sau ale terților să fie direct sau indirect legate de materialele site-ului. Materialele de pe acest site nu au voie să fie modificate în niciun fel și nici să fie copiate, distribuite public sau distribuite în niciun scop public sau comercial. Utilizarea materialelor publicate pe acest site Internet pe alte site-uri este interzisă.

Materialele de pe acest site sunt protejate de drepturile de autor și drepturile conexe și orice utilizare neautorizată poate constitui o încălcare a drepturilor de autor, a drepturilor de marcă comercială sau a altor dispoziții legale.