conducerea

Interpretare istorică

Țările europene au adoptat o abordare diferită a criminalizării conducerii autovehiculelor după consumul de droguri.

În Austria, Croația, Cipru, Ungaria, Malta și Olanda, așa-numitul „impact/impact ”(depreciere), care se caracterizează prin faptul că pentru compoziția conducerii după utilizarea stupefiantelor este necesar să se demonstreze nu numai utilizarea și influența conducătorului substanței stupefiante. Testarea impactului necesită specialiști instruiți special pentru a evalua indicatorii subiectivi, precum și o examinare cuprinzătoare a rezultatelor de laborator (test de sânge) cu evaluarea impactului.

Cealaltă abordare - "toleranta zero ", a fost adoptat și aplicat în sistemele juridice din Franța, Italia, Lituania, Letonia, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Suedia. I se caracterizează faptul că pentru urmărirea penală, respectiv pentru compunerea faptei, este necesar doar să se stabilească utilizarea unei substanțe narcotice de către conducătorul autovehiculului.

Există, de asemenea, un subtip de toleranță zero, și anume „toleranță zero cu valori limită "(legislația în sine). Acesta este un tip de toleranță zero, în care sunt fixate valori (limite) numerice pentru substanțele narcotice individuale și/sau metaboliții lor din sânge, cu un minim stabilit de lege, a cărui stabilire este o condiție prealabilă pentru compoziția actul.

Bulgaria se încadrează în grupul de țări care au adoptat "toleranță zero completă ", în măsura în care în dispoziția art. 343b, alin. 3 din Codul penal (CC) nu există o cerință obiectivă pentru a stabili influența șoferului asupra drogului.

Conducerea autovehiculelor după utilizarea substanțelor narcotice și a analogilor acestora a fost incriminată în Codul penal în 2000 (SG, ediția 21 din 2000), deoarece la articolul 343b, alin. 3 din Codul penal a fost adăugat un nou alin. 3. În forma sa inițială, norma de fond a articolului 343b alineatul (3) din Codul penal a fost formulată după cum urmează:

„Oricine conduce un autovehicul după ce a consumat stupefiante sau analogii acestora va fi pedepsit cu închisoare de până la doi ani”.

De-a lungul anilor, dispoziția alin. 3 citată și-a păstrat formularea inițială, deoarece în 2015 (modificat, ediția 74 din 2015), a fost corectată partea de sancțiune, în care pedepsele „închisoare” sunt prevăzute cumulativ. trei ani și o „amendă” de la 500 BGN la 1.500 BGN.

Având în vedere tipul și cuantumul sancțiunilor până în 2017, procedura penală inițiată pentru infracțiuni în temeiul art. 343b, alin. 3 din Codul penal, au fost efectuate în conformitate cu capitolul XXVIII din Codul de procedură penală „Scutirea de răspundere penală cu impunerea unei pedepse administrative”.

Posibilitatea aplicării articolului 78a din Codul penal pentru infracțiunile prevăzute la articolul 343b alineatul (3) din Codul penal a fost derogată în 2017, după completarea normei articolului 78a alineatul (7) din Codul penal (completat, numărul 54 din 2017) ).), care a introdus interzicerea aplicării procedurii diferențiate în conformitate cu capitolul XXVIII din CPP și impunerea de sancțiuni în temeiul articolului 78a din Codul penal în cazul în care șoferul a utilizat substanțe narcotice sau analogii acestora. Acest lucru explică numărul relativ mic de hotărâri ale Curții Supreme de Casație (CSC) cu privire la problema aplicării articolului 343b alineatul (3) din Codul penal.

Probleme practice în aplicarea art. 343b, alin. 3 NK

În forma sa actuală, norma art. Și în alin. 3 - cei care incriminează conducerea autovehiculelor după utilizarea substanțelor narcotice și a analogilor acestora. Alineatul (4) prevede ca un personal calificat să conducă un autovehicul după utilizarea substanțelor narcotice (în condițiile repetării).

Formularea actuală a dispoziției de fond a art. 343b din Codul penal se află în următoarea formulare:

Artă. 343b, alin. 1. Oricine conduce un autovehicul cu o concentrație de alcool în sânge de peste 1,2 la mie, stabilit în mod corespunzător, va fi pedepsit cu închisoare de la unu la trei ani și amendă de la două sute la o mie de leva.

al. 2 Cine conduce un autovehicul cu o concentrație de alcool în sânge de peste 0,5 la mie, stabilit în mod corespunzător, după ce a fost condamnat cu o sentință efectivă pentru fapta prevăzută la alin. 1, se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani și cu amendă de la cinci sute la o mie și cinci sute de leve.

al. 3 Oricine conduce un autovehicul după utilizarea substanțelor narcotice sau a analogilor acestora, va fi pedepsit cu închisoare de la unu la trei ani și cu amendă de la cinci sute la o mie cinci sute de leve.

al. 4 Dacă actul prevăzut la alin. 3 a fost comisă în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la unu la cinci ani și o amendă de la cinci sute la o mie și cinci sute de leve.

La prima vedere, dispozițiile individuale nu implică probleme practice în aplicarea articolului 343b din Codul penal.

Cu dispozițiile alineatelor 1 și 2 din punct de vedere obiectiv sunt introduse cerințe conform cărora minimul cantității de alcool prevăzute de lege pentru compunerea actelor trebuie stabilit în ordinea corespunzătoare în sângele făptuitorului.

Pentru conducerea autovehiculelor după utilizarea substanțelor narcotice și a analogilor acestora, nu există cerințe pentru ca acestea să fie stabilite în mod corespunzător în sângele șoferului. Aici nu putem vorbi de o omisiune a legiuitorului, în măsura în care acesta a stabilit în mod sistematic aceste cerințe în cele două paragrafe anterioare, respectiv ar trebui să se presupună că, având în vedere gradul mai mare de pericol public de a conduce după consumul de droguri și analogii acestora, este posibil să se demonstreze componența acestei infracțiuni cu o gamă mai largă de probe și metode de probă prevăzute în Codul de procedură penală.

Eu. Interpretarea logică a dispoziției de fond a art. 343b, alin. 3 din Codul penal determină concluzia că pentru componența conducerii după utilizarea substanțelor narcotice prezența substanței narcotice nu trebuie să fie stabilită în mod corespunzător și nici nu este există o nevoie legală în sângele șoferului.

Această concluzie este susținută de practica dominantă a Curții Supreme de Casație.

Astfel, în Decizia № 81 din 15.05.2018 a Curții Supreme de Casație în dosarul nr. 237/2018, III nr., Cod penal, se acceptă că spre deosebire de Art. 343b, alin. 1 din Codul penal, unde elementul de compoziția infracțiunii este concentrația de alcool care depășește 1,2 la mie, care urmează să fie stabilită în „ordinea corespunzătoare”, apoi pentru compunerea articolului 343b, paragraful 3 din Codul penal, lipsește o astfel de cerință. Prin urmare, dovada faptului că făptuitorul conduce după consumul de droguri se poate face cu toate mijloacele de probă admisibile.

În această direcție se află și avizul prezentat în Decizia № 116 din 8.08.2016 a Curții Supreme de Casație privind dosarul № 34/2016, III nr., Cod penal, în care se acceptă că din punct de vedere obiectiv comisiei actului în temeiul art. 343b, alin. 3 din Codul penal necesită conducerea numai după utilizarea substanțelor narcotice, deoarece nu necesită prezența unei anumite concentrații de substanțe narcotice în sânge sau dovedirea incapacității de a conduce un autovehicul. Dovada consumului de droguri poate fi stabilită cu orice probă și mijloace de probă prevăzute în Codul de procedură penală.

Cea mai recentă practică a Curții Supreme de Casație este, de asemenea, în sprijinul celor de mai sus, astfel încât în ​​Decizia № 126 din 5.07.2019 a Curții Supreme de Casație în dosarul № 540/2019, II nr., Cod penal, este acceptată că în prevederile art.343b, alin. 3 din Codul penal nu există un semn obiectiv care să permită stabilirea utilizării substanțelor stupefiante sau a analogilor acestora, care este prevăzut de legiuitor în dispoziția art.343b, alin. Codul penal privind concentrația de alcool în sângele conducătorilor de autovehicule. Prin urmare, este inadmisibil să se restricționeze procesul de stabilire a adevărului obiectiv prin dispoziții administrative.

Trebuie remarcat faptul că există o hotărâre a Curții Supreme de Casație în sens opus.

Astfel, în Decizia № 28 din 24.04.2018 a Curții Supreme de Casație în dosarul № 1222/2017, I n. O., Cod penal, completul hotărâtor al Curții Supreme de Casație a acceptat că stabilirea semnului „ după consumul de droguri sau analogii acestora ”în temeiul art. 343b, alin. 3 din Codul penal poate fi efectuat numai prin procedura prevăzută în Ordonanța № 30/2001 - prin utilizarea unui dispozitiv tehnic aprobat și deliberat determinat și/sau de către personal medical și examen de laborator.

În cazul în care prima opinie este acceptată ca fiind corectă, și anume că nu există nicio cerință legală pentru ca medicamentul să fie stabilit în mod corespunzător în sângele șoferului, se pune întrebarea logică dacă există un conflict între Codul penal, în special Art. 343b, alin. 3 din Codul penal și prin regulamentele care reglementează procedura și modul de stabilire a prezenței alcoolului și/sau a substanțelor stupefiante - Ordonanța № 1 din 19.07.2017 privind procedura de stabilire a concentrației de alcool în sânge și/sau droguri folosiți substanțe sau analogii acestora.

Răspunsul la această întrebare este cu siguranță într-o direcție pozitivă și este derivat din numele statutului, care se bazează pe stabilirea utilizării substanțelor narcotice și a analogilor acestora. Un argument în această direcție poate fi extras din articolul 1 din ordonanță, care prevede că statutul reglementează procedura de stabilire a concentrației de alcool în sângele conducătorilor de autovehicule, tramvaie sau mașini autopropulsate, dar și utilizarea de la acești șoferi de droguri sau analogii lor.

Lipsa sincronizării dintre Codul penal și ordonanță se stabilește și la citirea și compararea articolului 343b, alin. 3 din Codul penal și a articolului 23 din ordonanță. Cu paragraful 3 al dispoziției legale de fond citate, legiuitorul nu a introdus o cerință pentru substanțele narcotice și analogii acestora să fie stabilite în conformitate cu procedura stabilită. Pe de altă parte, articolul 23 din ordonanță prevede că „în timpul examinării chimico-toxicologice de laborator pentru stabilirea utilizării substanțelor narcotice sau a analogilor acestora, vor fi analizate probele de urină și sânge furnizate. Utilizarea este dovedită de rezultatul analizei de sânge. În absența unei probe de urină, examinarea se efectuează doar cu proba de sânge ”, deoarece la articolul 5, la articolul 6 și la articolul 7 din ordonanță există o procedură pentru efectuarea unei inspecții.

În continuare, la articolul 343b alineatul (3) din Codul penal nu există nicio cerință ca prezența unei substanțe narcotice să se regăsească în sângele șoferului, dar pe de altă parte articolul 21 din ordonanță introduce o cerință pentru testarea unuia dintre sângele prezentat Articolul 23 din ordonanță prevede că utilizarea substanțelor narcotice în sângele șoferului trebuie stabilită după analiza probelor de sânge și urină.

Aceasta stabilește necesitatea de a răspunde la următoarele întrebări:

  1. Pentru compunerea infracțiunii în temeiul articolului 343b alineatul (3) din Codul penal, este necesar ca utilizarea substanțelor narcotice și a analogilor acestora să fie stabilită prin ordinul prevăzut în Ordonanța № 1 din 19.07.2017 privind procedura de stabilire a concentrația de alcool în sânge și/sau utilizarea substanțelor narcotice sau a analogilor acestora ?
  2. Pentru compunerea infracțiunii în temeiul articolului 343b alineatul (3) din Codul penal, este necesar ca substanțele narcotice și analogii acestora să se găsească în sângele făptuitorului sau poate fi stabilită după examinarea probelor biologice de urină, salivă, sudoare sau par?

II. Există o practică contradictorie cu privire la întrebarea dacă componența actului în temeiul art. 343b, alin. 3 din Codul penal, făptuitorul trebuie să fi fost influențat de utilizarea substanței narcotice.

Astfel, în Decizia nr. 483 din 17.12.2015 a Curții Supreme de Casație în dosarul 88 1488/2015, I nr., Cod penal, a fost acceptat ca incontestabil faptul că substanțele narcotice duc la astfel de modificări în conștiința șoferului, dar simpla detectare a unei urme a utilizării lor în sângele șoferului nu este suficientă pentru realizarea acestora tocmai datorită particularității lor - să se acumuleze în sânge și să fie mai greu de eliminat din alcool. Adică, nu este suficient ca urme de droguri să se găsească în sângele șoferului sau în aerul expirat., comportamentul său trebuie influențat de la admiterea lor, iar acest lucru ar trebui stabilit prin mijloacele permise de PPC.

Avizul opus este prezentat în Decizia nr. 79 din 8.05.2018 a Curții Supreme de Casație în dosarul nr. 318/2018, nr. III, Cod penal, în care un complet al Curții Supreme de Casație a acceptat că Legea nu a introdus criterii pentru impactul drogurilor asupra șoferului vehiculului și în ce măsură acest lucru i-a afectat capacitatea de a conduce, precum și în Decizia nr. 4 din 11.05.2018 a Curții Supreme de Casație în dosarul nr. 1244/2017, nr. III, Cod penal, în care se compune Curtea Supremă de Casație nu a acceptat teza apărării, că pentru compunerea infracțiunii în temeiul articolului 343b alineatul (3) din Codul penal nu este suficient să se stabilească urmele unei substanțe narcotice în sângele șoferului sau în aerul expirat, dar este necesar ca comportamentul acestuia să fie influențat de aportul lor.

Existența unei contradicții cu privire la această problemă necesită, de asemenea, răspunsul la următoarele întrebări:

  1. Pentru componența infracțiunii în temeiul art. 343b, alin. 3 din Codul penal, este necesar să se stabilească influența șoferului din utilizarea unei substanțe narcotice?

În cazul în care se răspunde afirmativ la prima întrebare, trebuie să se răspundă și la întrebarea următoare:

  1. Cu ce ​​dovezi și metode de probă este admisibilă stabilirea influenței șoferului din utilizarea substanțelor narcotice (orale, scrise, expertiză)?

III. Apoi, trebuie remarcat faptul că există o problemă în practică și la înlăturarea laturii subiective a infracțiunii în temeiul art. 343b, alin. 3 NK.

Infracțiunea prevăzută la articolul 343b alineatul (3) din Codul penal se află în categoria formală, adică intenția poate fi directă.

În alin. Și anume intenția directă.

Nu există o abordare legislativă cu introducerea unui criteriu cantitativ în conducerea autovehiculelor după utilizarea substanțelor narcotice și a analogilor acestora, în măsura în care se prevede la dispoziția art.343b, alin. 3 din Codul penal nu există o astfel de cerință. Modul în care este formulată norma art. 343b, alin. 3 din Codul penal și lipsa unui criteriu cantitativ determinat de legiuitor determină concluzia că pentru compunerea infracțiunii în temeiul art.343b, alin. 3 din Codul penal, momentul utilizării de către conducător auto a unei substanțe narcotice este irelevant, și anume dacă este imediat înainte de conducere sau într-o etapă anterioară. În această direcție se află practica redusă a Curții Supreme de Casație asupra problemei, obiectivată în Decizia № 79 din 8.05.2018 a Curții Supreme de Casație în dosarul № 318/2018, III nr., Cod penal, în care se prezintă opinia că timpul de utilizare nu are nicio semnificație juridică - imediat înainte de conducere sau un moment mai devreme, din cauza căruia distanța dintre timpul de utilizare și momentul de conducere al vehiculului nu ar putea duce la o lipsă de conștientizare a autor al naturii pericolului public al faptei.

În practică, nu există nicio problemă în cazurile în care prezența unei substanțe narcotice se găsește în sângele sau saliva conducătorului auto. Opiniile experților din domeniul toxicologiei sunt că atunci utilizarea este într-o perioadă relativ apropiată de momentul cercetării și, în majoritatea cazurilor, experții o încadrează în intervalul de până la 12 ore înainte de inspecție, respectiv nu există dificultăți în deducerea intenției de la făptuitor. În lumina celor de mai sus, poate fi luată în considerare o ipoteză în care medicamentul se găsește în urina inculpatului, deoarece în astfel de cazuri, potrivit toxicologilor, medicamentul se află în stadiul de „curățare”, ceea ce duce la concluzia că utilizarea se face în termen de 12-24 de ore înainte de testare, adică se poate face o evaluare a prezenței sau absenței intenției în făptuitor.

Susținând că dovada consumului de droguri poate fi stabilită prin orice probă și mijloace de probă prevăzute în Codul de procedură penală, ridică întrebarea rezonabilă dacă făptuitorul va avea intenție în celelalte metode de investigație enumerate mai sus. De exemplu, atunci când examinați părul unui șofer, este posibil să detectați consumul de droguri pe o perioadă de timp, cu mult înapoi în timp, și anume cu 6 luni înainte de testarea acestuia.

Argumentarea de mai sus necesită un răspuns la întrebarea:

Dacă se presupune că utilizarea unei substanțe narcotice poate fi stabilită nu numai cu o probă de sânge, ci și după analiza altor probe biologice (urină, salivă, sudoare sau păr), cât timp va avea intenția făptuitorului, în măsura în care fiecare dintre metode stabilește consumul de droguri într-o perioadă diferită în timp de momentul studiului?

Cele de mai sus necesită o evaluare a faptului dacă ar trebui întreprinsă o modificare legislativă pentru sincronizarea Codului penal - art. 343b, alin. 3, și prin regulament, care reglementează procedura de stabilire a utilizării substanțelor narcotice, sau prin interpretare obligatorie să li se dea un răspuns la întrebările asupra cărora există o practică contradictorie a instanțelor și care creează dificultăți în aplicarea legii.