„Kafka pe plajă”, „După amurg” - Haruki Murakami

haruki

La 15 decembrie 2014, două dintre cele mai îndrăgite lucrări ale lui Haruki Murakami au fost deja publicate în bulgară, cu un nou aspect.

„Kafka pe plajă” (traducere: Lyudmil Lyutskanov, volumul 610 pagini, preț copertă: 16 BGN) conține mai multe enigme, avertizează Murakami, dar nu dă răspunsuri. Răspunsul este diferit pentru fiecare cititor și trebuie să-l găsească pentru el însuși. Mulți cred că acest roman virtuos, polifonic, este capodopera marelui artist japonez. Paginile sale găzduiesc imagini de neuitat, pictate cu abilitate, dar ambalate misterios.

„După amurg” (traducere: Vladimir Germanov, volumul 168 pagini, preț copertă: 12 BGN) este o poveste despre magia unei nopți, care îmbină umbrele umane și spiritele gemenilor. În timp ce bea cafea într-un restaurant de cartier din Tokyo, răsfoind o carte necunoscută, Marie, în vârstă de 19 ani, atrage atenția unei serii de vizitatori. Unul dintre ei este un trombonist de jazz vorbăreț, care o impresionează cu speculații filosofice și anecdote și, treptat, o face să fie simpatică față de drama micilor crime.

Haruki Murakami este incomparabil în capacitatea sa de a amesteca genuri, de a-și echilibra povestea la granița dintre suprarealist și realitate. Născut la Kyoto în 1949, a absolvit Facultatea de Literatură de la Universitatea din Tokyo, dar recunoaște el însuși că a fost influențat mai degrabă de cultura pop decât de codurile literare japoneze. Opera sa este o emanație a unei imaginații minunate, semnată cu mister, eleganță și stil.
Editor: Kolibri

Mai multe despre cele două cărți:

Această carte este ca o vedere de la o fereastră de avion la o pistă care alunecă pe lângă noi. Dar dintr-o dată povestea aparent calmă se ridică brusc și cititorul șuieră peste nori, nemaiavând înțelegerea către care se îndreaptă avionul și dacă legile zborului sunt valabile deloc.

„Kafka pe plajă” este o altă poveste despre un adolescent fugărit: studentul Kafka Tamura, fiul unui sculptor celebru, sare brusc într-un autobuz din Tokyo către orașul ales aleatoriu Takamatsu, amintindu-și în mod constant cu autodisciplina sa inerentă că el trebuie să fie „cel mai dur băiat de cincisprezece ani din lume”. El deschide o mică bibliotecă privată în care să-și petreacă zilele pentru a se perfecționa și educa în timp ce se împrietenește cu personalități destul de ciudate. A doua spirală a poveștii ne duce la un rezident în vârstă din Tokyo, care se abate de la viața sa liniștită și stabilită și ucide un străin complet. Această imagine de neuitat, descrisă cu o inimitabilă stăpânire de Murakami, vorbește cu pisicile, dar nu poate citi și scrie și nici nu explică ce forțe îl împing către celelalte personaje.

După apariția romanului pe piața japoneză, editorii au creat un site special în care cititorii pot pune întrebări lui Murakami personal despre narațiunea cu mai multe straturi. Și chiar a scris peste 1.200 de răspunsuri. Într-un alt site, dar în engleză, autorul afirmă că cheia înțelegerii cărții constă în citirea repetată a acesteia. „Kafka pe plajă - susține el - conține mai mult de o enigmă, dar nu le dau răspunsurile. Răspunsul este diferit pentru fiecare cititor și trebuie să-l găsească pentru el însuși.

Fiecare se mișcă în direcția sa. Unii se îndreaptă undeva, alții nu se grăbesc. Unii se străduiesc să-și atingă scopul, alții nici măcar nu-și amintesc să se gândească unde se îndreaptă. Unii cer timp să-i oprească evadarea, alții îl împing în spate, îi cer să-și accelereze ritmul. Dar când ultimul tren iese din gară, încep să se întâmple lucruri ciudate, vine o oră ciudată. Și noaptea nu este noapte. Răbdarea noastră se epuizează. Nu mai putem contempla indiferent ceea ce ni se arată la televizor. Vrem să experimentăm totul din prima mână, să vedem singuri ce este adevărat și ce nu.
Haruki Murakami