trebuie

Un control slab al vezicii urinare sau, mai bine zis, descărcarea continuă a copilului pe o mică nevoie în timpul zilei sau noaptea, poate duce la o serie de preocupări la părinți. În unele cazuri, în special la copiii mai mari, presiunea din afara familiei poate crea sentimente de vinovăție și rușine, iar comparația ei cu colegii contribuie, de asemenea, la acest lucru.

Potrivit unui studiu din Europa de Vest, fiecare al cincilea copil de 5 ani și fiecare al zecelea copil de 7 ani este eliberat pe o nevoie mică.

Când este normal ca un copil să nu mai urineze?

Miscările accidentale, accidentale ale intestinului subțire, chiar și la adulți, sunt considerate normale. Majoritatea copiilor învață să-și controleze vezica în jur a treia zi de naștere. În general, fetele fac acest lucru mai repede și cu mai mult succes decât băieții. Majoritatea copiilor reușesc să învețe să stoarcă în timpul zilei fără probleme. Cu toate acestea, nopțile uscate uneori durează mai mult.

Se discută urinarea nocturnă sau enureza nocturnă ca simptom după ce a împlinit vârsta de 5 ani copil.

Care sunt cauzele enurezisului nocturn?

Cel mai frecvent motiv pentru a urina noaptea este afectarea secreției de hormon antidiuretic. Este excretat din glanda pituitară și duce la reabsorbția apei în rinichi, reducând astfel producția de urină. Secreția sa urmează un anumit ritm, care la copiii mici nu este încă pe deplin matur.

La urinare nocturnă există, de asemenea, un clar ereditate. Adesea, copiii afectați dorm profund, ceea ce nu poate fi deranjat de semnalele creierului pentru o vezică urinară supraîncărcată.

Ce trebuie sa facem?

Dacă copilul are deja 5 ani, este necesar să discutați situația cu medicul curant. În unele cazuri, trebuie exclus cauza care sta la baza pentru afecțiune - de exemplu, o infecție sau o anomalie a tractului urinar, diabet și altele. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să vă monitorizați cantitatea de urină și fluidele pentru una sau mai multe zile.

Cea mai frecventă afecțiune este benign și „crește” odată cu vârsta.

Cel mai important lucru pentru părinți și familie este că această afecțiune în majoritatea cazurilor este inofensivă și dispare. Deoarece copilul este la fel de anxios ca și părinții, este important să se creeze un mediu familial calm și de susținere.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.