· Aceasta este o deteriorare progresivă a funcției renale care durează mai mult de 3 luni

insuficienței renale

· Trebuie să se distingă de boala renală în stadiul final când rata filtrării glomerulare scade sub 15 ml/min pe fondul sindromului uremic avansat

· Trebuie să se distingă de insuficiența renală acută

· Deteriorarea progresivă a funcției renale care durează mai mult de 3 luni

· Definiția patologiei include prezența insuficienței renale cronice, dar nu și a prezenței bolii renale în stadiu final

· Acumularea de deșeuri azotate în sânge/uree, creatinină /

· La majoritatea pacienților, insuficiența renală cronică va evolua până la stadiul final al bolii renale

· De obicei, caracteristicile clinice ale patologiei nu vor apărea până când nivelul filtrării glomerulare scade sub 15 ml/min

Cele mai frecvente motive

· Diabetul de tip I și II

· Hipertensiune arterială/severă /

· Glomerulonefrita cronică, indiferent dacă este secundară (din cauza unei boli sistemice) sau idiopatică

· Boala de rinichi cu chisturi multiple

· Nefropatie obstructivă/de exemplu în neoplazia vezicii urinare, prezența hipertrofiei benigne de prostată sau a nefrolitiazei /

Cauze rare

· Stenoză bilaterală a arterei renale/neforopatie ischemică /

· Boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic

· Frecvența patologiei este de 0,2 pacienți la 1000 de populații pe an

· Afro-americanii sunt mai predispuși să sufere de insuficiență renală cronică

· Glomerulonefrita segmentară focală este mai frecventă la negri, același lucru se aplică prezenței diabetului zaharat de tip II, precum și a chretroniei arteriale

· Insuficiența renală cauzată de prezența diabetului de tip I are o componentă genetică puternică, la fel se aplică bolilor renale polichistice și sindromului Alport

Simptome

Simptomele nu apar de obicei până când nivelul filtrării glomerulare scade sub 15 ml/min, dar dacă apare oricare dintre următoarele, ar trebui luată în considerare prezența insuficienței renale cronice:

· Creșterea oboselii generale

· Mâncărime pe corp

· Schimbarea gustului

· Dureri toracice datorate pericarditei

· Schimbare adversă a stării psihice a pacientului

Semne

· Paloare cutanată și datorită prezenței sindromului anemic

· Zgârieturi ale pielii datorate mâncărimilor de mâncărime persistentă

· Reducerea masei musculare

· Asterixis/manifestare tardivă /

· Tahipnee și crepitații în bazele pulmonare datorate retenției de lichide în plămâni

· Hiperpnee/tahipnee datorită prezenței acidozei metabolice

· Semne caracteristice pericarditei/în cazul etiologiei uremice /

· Nefropatie periferică localizată sau generalizată

· Coma/uremic/în stadiile târzii ale bolii

· Convulsii uremice/generalizate sau mioclonice /

· Sângerări: cel mai adesea din tractul gastro-intestinal al pacientului, rareori apoplexie

Insuficiență renală acută

Acesta este diagnosticul diferențial cel mai frecvent al insuficienței renale cronice:

· Distingem 3 tipuri de insuficiență renală acută: prerenale/datorate perfuziei renale inadecvate /, renale/sau așa-numitei interne datorate prezenței bolilor renale, primare sau secundare/și postrenale/datorită obstrucției existente a tractului renal /

· Insuficiența renală acută, precum și insuficiența renală cronică au multe etiologii potențiale

· Manifestarea clinică este diversă și este o combinație de semne/simptome ale insuficienței renale acute cu cele ale etiologiei bolii.

· Insuficiența renală acută, deși rară, se poate termina de la sine și pacientul se poate recupera

· Istoria prelungită a suferinței anterioare combinată cu insuficiență renală axială sau boală crește probabilitatea de a avea insuficiență renală cronică mai degrabă decât de a avea insuficiență renală acută

· Prezența rinichilor mici stabilită cu ultrasunete

· Dovezi ale insuficienței renale care durează mai mult de 3 luni

· Prezența bolilor renale cunoscute, precum și a afectării rinichilor, cum ar fi diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile autoimune sau alte

· Semne caracteristice pericarditei

· Semne caracteristice tamponării cardiace

· Manifestări clinice caracteristice hiperkaliemiei (afecțiune care pune viața în pericol), cum ar fi tahicardie de înaltă frecvență

· Categoria bolii renale trebuie distinctă corect, și anume dacă este glomerulară sau tubulointerstitială, iar analiza urinei ne va ajuta aici: în glomerulonefrita cronică au proteinurie semnificativă, eritrociturie și număr variabil de cilindri eritrocitari, în timp ce în boala minimă există tubuloină/mai puțin de 2 grame pe zi /, precum și o hematurie minimă, cilindrii de aici sunt în mare parte leucocite

· Cel mai important factor de prognostic pentru rata de progresie a bolilor cronice de rinichi este cantitatea de proteinurie, deci este important să se monitorizeze mărimea acesteia. Același lucru se aplică nivelurilor de creatinină plasmatică

· Verificați tensiunea arterială

· Auscultarea inimii și plămânilor: căutăm date despre retenția de lichide în plămâni, pleurezie sau date caracteristice edemului pulmonar, precum și date fizice caracteristice pericarditei

· Piele: căutăm date despre excoriații ale pielii/prurit uremic /, care este unul dintre semnele bolii renale în stadiul final

· Abdomen: la palpare rinichii pot fi palpați măriți mai ales dacă sunt polichistici sau eventual există obstrucție uretrală, eventual poate fi palpată și o vezică mărită dacă există de exemplu hipertrofie de prostată

· Sistemul vascular: căutăm zgomot în timpul auscultației arterelor carotide/renale, precum și pe arterele membrelor

· Asterixis: aici diagnosticul diferențial ar trebui să fie în primul rând cu prezența unei posibile boli hepatice

· Retină: dacă pacientul suferă de diabet, căutăm date tipice retinopatiei diabetice

· Testarea sensibilității reduse la vibrații, în special a extremităților inferioare - caracteristică nefropatiei uremice

· Analiza urinei, inclusiv a sedimentelor de urină - căutăm hematurie, proteinurie, precum și date despre prezența diferitelor tipuri de cilindri în sediment

· Clearance-ul creatininei pentru a determina nivelul filtrării glomerulare

· Creatinină și uree

· Analiza gazelor din sânge - bicarbonat seric și/sau dioxid de carbon total - determinând și monitorizând astfel severitatea acidozei metabolice

· Electrolite/calciu, fosfor și altele/plus niveluri de hormon paratiroidian: niveluri scăzute de calciu, niveluri ridicate de fosfor combinate cu niveluri ridicate de hormon paratiroidian sunt observate în stadii avansate de insuficiență renală

· Potasiu seric: acesta este un test obligatoriu în prezența insuficienței ridurilor, în special combinat cu prezența diabetului zaharat slab controlat

· Proteina de urină 24 de ore - ne propunem să stabilim dacă există o posibilă prezență a sindromului nefrotic

· Prezentare generală a plămânilor: căutăm retenția de lichide în plămâni

· Ecografia sistemului urinar - pentru a determina dacă nu există hidronefroză

· Biopsie renală - nerecomandată ca examen de rutină

· Screening pentru posibila microalbuminemie

Scopul terapeutic este de a încetini progresia bolii și de a preveni/controla complicațiile acesteia.

· Controlul etiologiei insuficienței renale cronice/hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat, obstrucției urinare, fumatului și hiperlipidemiei /

· Nefroprotecție prin utilizarea inhibitorilor ECA, inclusiv captopril și enalapril sau blocante AII, de exemplu losartan și irbesartan. Aceste preparate reduc cantitatea de proteinurie și sunt susceptibile să încetinească progresia insuficienței renale cronice, astfel încât acestea ar trebui incluse imediat după diagnosticul de „insuficiență renală cronică”. Trebuie avut în vedere faptul că la nivelurile de creatinină plasmatică în jur de 130-170 mmol/L jumătate din nefronii disponibili nu mai funcționează bine.

· Dieta: dieta optimă va fi utilă pentru a minimiza acumularea de toxine uremice în corpul pacientului. Există controverse cu privire la nivelurile optime de aport de proteine, dar cantitățile de aproximativ 0,8-1 g/kg greutate corporală pe zi par optime

· Utilizarea medicamentelor nefrotoxice este interzisă

Când nivelul filtrării glomerulare scade sub 15 ml/min, pacientul, după cum am spus, devine deja simptomatic și este necesar să se introducă măsuri terapeutice suplimentare:

· Terapia de încărcare a fluidelor se realizează prin administrarea de diuretice, aici prepararea de primă alegere este Furosemida

· Tratamentul hiperkaliemiei: în primul rând, acesta trebuie efectuat prin administrarea intravenoasă de insulină și glucoză și, desigur, utilizarea diureticelor buclă reduce și nivelul de potasiu. Ca o măsură suplimentară de tratament, utilizarea corticosteroizilor (în principal metilprednisolonă) poate fi luată în considerare aici.

· Tratamentul hiperfosfatemiei: în principal prin administrarea de acetat de calciu/carbonat de calciu. De asemenea, sunt disponibili pe piața farmacologică așa-numiții lianți fosfatici, cum ar fi Sevelamer și carbonatul de lantan, care nu conțin nici aluminiu, nici calciu în compoziția lor.

· Utilizarea vitaminei D3 sau a Paricalcitrolului intravenos este obligatorie

· Tratamentul anemiei: efectuat prin administrarea de eritropoietine sau analogi ai eritropoietinei, simultan cu preparatul care conține fier, așa cum am descris mai devreme/150 mg de fier sunt necesare pentru a crește nivelul de hemoglobină cu 1 gram/litru /

· Dializa este utilizată în stadiul final al bolii renale

· Transplantul renal la pacienți selectați