Dr. Elena Kabakchieva-Georgieva | 24 aprilie 2019 | 1

când

Spondiloza cervicala este o boală degenerativă progresivă care afectează vertebrele cervicale și discurile intervertebrale, a căror manifestare clinică poate fi durere la nivelul gâtului și/sau umerilor, dezvoltarea cefaleei cronice suboccipitale, radiculopatie cervicală și, în cazuri avansate, spondilolisteză cervicală. cablu în sine).

Modificările degenerative ale coloanei vertebrale fac parte din procesul normal de îmbătrânire a corpului uman, inclusiv deshidratarea discurilor intervertebrale, reducerea înălțimii acestora și modificări secundare care apar ulterior în legătură cu mecanica modificată a coloanei vertebrale, și anume - formarea osului coloanei vertebrale (osteofite) pe suprafața posterioară a corpurilor vertebrale, îngroșarea ligamentului longitudinal posterior al coloanei vertebrale și altele.

Toate aceste modificări sunt asociate, pe de o parte, cu limitarea mobilității coloanei vertebrale în sine și, pe de altă parte, pot duce la comprimarea căilor nervoase din apropiere (cu manifestarea radiculopatiei) sau, într-un proces avansat, la implicarea măduvei spinării și dezvoltarea mielopatiei cervicale. Mielopatia cervicală poate apărea ca urmare a unei combinații de compresie directă a măduvei spinării datorită îngustării severe a canalului spinării, precum și a leziunilor ischemice datorate comprimării arterelor și/sau venelor de alimentare cu sânge. Atât flexia (extensia), cât și extensia (extensia spate) în gât pot provoca compresia măduvei spinării.

Mielopatia spondilozei cervicale este cea mai frecventă cauză a mielopatiei (afectarea măduvei spinării) la persoanele cu vârsta peste 55 de ani. Deși modificările degenerative ale coloanei cervicale sunt frecvente la vârstnici, dezvoltarea mielopatiei cervicale se găsește la doar 5-10% dintre pacienții simptomatici.

Mai presus de toate, mielopatia cervicală este considerată un proces degenerativ în cadrul procesului normal de îmbătrânire. Factorii suplimentari care sunt relevanți pentru apariția sa sunt fumatul, unii factori genetici, sindromul Down și traumele profesionale.

Există trei variante posibile ale cursului, dezvoltarea tabloului clinic. În 75% din cazuri procesul se dezvoltă treptat, treptat, cu perioade de deteriorare și perioade de îmbunătățire. În 20% din cazuri există o deteriorare progresivă a stării, iar în restul de 5% este o dezvoltare acută a simptomelor.

Mielopatia cervicală poate prezenta simptome atât pe mâini, cât și pe picioare.

În 75% din cazuri, sunt raportate stângăcie, slăbiciune, stângăcie în mâini. Butonarea cămășii, scrierea, îmbunătățirea fermoarului hainei pot deveni o provocare care devine vizibilă pentru persoana afectată. Separat, poate exista un sentiment de amorțeală, slăbiciune în mână sau necaracteristic.

În 80% din cazuri mersul este deranjat, ceea ce devine instabil, cel mai adesea cu o senzație de spasticitate, rigiditate la nivelul picioarelor.

În cazuri avansate, poate exista o încălcare a funcției pelvine cu frecvență crescută, urgență la urinare etc.

Orice pacient cu vârsta peste 55 de ani, cu afecțiuni la nivelul gâtului, slăbiciune sau stângăcie la nivelul mâinilor, senzații nespecifice în aceleași, precum și dificultăți progresive în mers trebuie examinat pentru a exclude spondilolisteză cervicală.

Diagnosticul nu poate fi întotdeauna pus la început, din cauza unor suprapuneri de simptome cu alte boli degenerative.

Starea neurologică necesită cercetări în direcția afectării tractului corticospinal, ceea ce ar da direcție implicării măduvei spinării, în contextul unor plângeri specifice.

Alte activități includ examinarea electroneurografică, electromiografia și neuroimaginea coloanei cervicale utilizând tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică, care ar oferi informații despre starea structurilor osoase ale coloanei vertebrale, precum și lățimea canalului spinal și prezența corespunzătoare sau lipsa compresiei măduvei spinării.

Tratamentul depinde de gradul de manifestare a simptomelor clinice. În cazurile mai ușoare, tratamentul este cel mai adesea conservator cu ajutorul medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, proceduri de fizioterapie, evitând ridicarea obiectelor grele. În cazurile mai avansate, este indicat tratamentul chirurgical, în special în cazul unei evoluții progresive a plângerilor și a non-răspuns la simptomele terapiei conservatoare.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.