În Siria, afacerile continuă ca de obicei.

oligarhii

În ciuda peisajului sumbru de devastare lăsat de forțele loiale guvernului și a sancțiunilor impuse de Occident, mai mulți antreprenori din sfera de influență a guvernului încă fac profituri, comentează experții regimului sirian. Ele dezvăluie o parte din acest sistem secret și prădător care permite președintelui Bashar al-Assad să își mențină loialitatea susținătorilor și să-și finanțeze războiul împotriva opoziției.

În timp ce partea țării controlată de guvern a participat la o alegere pseudo-prezidențială care i-a asigurat lui Assad cel de-al treilea mandat, extorsiunea sistematică de bani din țară și dependența Damascului de aliații săi, în special Iranul, nu au fost niciodată atât de serioase.

"Aproape nu există fonduri care să poată intra legal în trezoreria statului", a spus un fost prieten apropiat al clanului Assad. "Fântânile de petrol sunt deja sub controlul rebelilor sau kurzilor. Oamenii nu își plătesc impozitele sau facturile de apă sau electricitate. Tot regimul trebuie să plătească salariile funcționarilor publici, sunt diverse scheme financiare și ajutoare directe din Iran. Și din Irak".

În ceea ce privește schemele, parada este comandată de Rami McLough. Văr al lui Bashar al-Assad, el controlează o mare parte din economia siriană, inclusiv principala rețea mobilă a țării, Syriatel. Cu Ayman Jaber și Abdel Kader Sabra, doi oameni de afaceri de pe coastă, și Samir Hassan, fost angajat Nestle, el a investit în importurile de alimente, în special grâu, orez, zahăr și ceai. Această nouă piață a apărut după randamentele slabe de anul trecut și după ce rebelii au preluat controlul asupra marilor zone rurale.

Și spre deosebire de petrol, aprovizionarea cu alimente nu intră sub embargoul european

Un alt cadou divin cauzat de criză a fost importul de petrol, care a fost predat mâinilor private după ce statul a pierdut controlul asupra câmpurilor Deir ez-Zor și Al Hasaka. Această piață a fost și mai atractivă de când Iranul a împrumutat Siriei 3,6 miliarde de dolari anul trecut pentru a cumpăra țiței și produse petroliere.

Cei norocoși își primesc proviziile din Iran și Irak, dar și din grupurile rebele care au preluat controlul fântânilor. La începutul acestui an, consulatele occidentale au raportat că trimișii regimului au cumpărat petrol de pe frontul Al Nusra, un grup jihadist care își desfășoară activitatea în Deir ez-Zor.

„Din punct de vedere economic, conflictul a amestecat cărțile”, a spus Peter Harling de la International Crisis Group. „A forțat familiile numeroase să se exileze sau și-a închis afacerile și a permis să apară o nouă generație de participanți la schemele politice și economice”. Unul dintre intermediarii de pe piața cerealelor este familia Foz din Latakia, ai cărei membri lucrează pentru generalul Du al-Hima Shalish, un văr al lui Bashar al-Assad, care conduce garda de corp a președintelui și este supus sancțiunilor occidentale.

Pentru a evita sancțiunile internaționale, cei care profită de război lucrează sub acoperire. "Rami McLough are un grup de avocați care lucrează pentru el pentru a înființa companii private de investiții", a declarat un membru al elitei financiare din Damasc.

Unele dintre aceste „companii goale” au fost identificate de anchetatori din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA și Comisiei Europene. Un fond de investiții din Insulele Cayman și un holding numit Drex Technologies, cu sediul în Luxemburg, au fost adăugate în 2012 pe lista neagră a companiilor și antreprenorilor acuzați de finanțarea regimului Assad.

Conexiuni secrete cu Dubai, Rusia și România

Potrivit unui om de afaceri sirian bine informat, verișorul lui Assad, Rami McLough, a reușit să-și ascundă cea mai mare parte a averii, un mare procent din aceasta în Dubai. Emiratul din Golful Persic, unde locuiește sora președintelui sirian, Bushra Al Assad, a găzduit multe bunuri ale elitei din Orientul Mijlociu de la începutul primăverii arabe. "Din 2011, Dubai a jucat în regiunea noastră același rol pe care Elveția l-a jucat în Europa în timpul celui de-al doilea război mondial", a spus omul de afaceri sirian.

Prin intermediul tatălui său, Mohammed, care locuiește în Damasc și Moscova, proprietarul Syriatel are acces și la fonduri în Rusia. Aici s-au tipărit banii sirieni de când Austria a fost forțată să își încheie acordul cu Siria cu privire la sancțiunile europene în toamna anului 2011. În decembrie a acelui an, Kremlinul, în calitate de susținător ferm al Damascului, a permis băncii centrale siriene să deschidă conturi în ruble în băncile rusești, un plan de eludare a sancțiunilor occidentale care interziceau sirienilor să facă tranzacții în dolari.

Imperiul McLough are și o sucursală în România, unde socrul lui Rami, Walid Otman, este ambasadorul Siriei. "Activitățile fiului său în Europa, în special la Viena și București, oferă milioane de dolari în numerar pentru a fi trimise înapoi în Siria", a declarat Ayman Abdel Noor, editor al site-ului de știri All4Syria și fost consilier al lui Bashar al-Assad, care este acum partea de opoziție.

Grupul oligarhilor sirieni include și fratele președintelui, Maher al-Assad, precum și subordonații săi, Mohamed Hamsho, Samer Debs și Khalid Kadur

Maher, care deține piața siriană de voce (VOIP) a Siriei, așteaptă permisiunea ministerului turismului de a construi o insulă artificială lângă Tartus.

În schimbul asistenței guvernamentale, acești industriali returnează o parte din profiturile lor către țară. Potrivit unor surse, rezervele Syriatel plătesc salarii funcționarilor publici, precum și poate lui Shabiha, grupurile pro-armate ale regimului. Potrivit economistului Jihad Yazigi, autor al unui raport privind economia militară a Siriei, companiile de autobuze își furnizează armata vehiculele.

Un alt semn al rezistenței acestei caste este că aproape niciunul dintre oamenii de afaceri ale căror nume se află pe lista neagră nu s-au alăturat opoziției. Un număr mic de oameni au reușit ca numele lor să fie scoase de pe listă de către instanțele americane și europene din cauza unor cazuri de identitate confuză.

Cu toate acestea, să nu uităm ceea ce este evident: pentru marea majoritate a antreprenorilor sirieni, conflictul este un adevărat dezastru. Experții ONU spun că, chiar și cu o creștere anuală de 5%, Siria va avea nevoie de cel puțin 30 de ani înainte ca PIB-ul său să revină la nivelurile dinaintea războiului.