turcia

Prognoza este pentru Stratfor pentru următorii 10 ani.
O criză severă a lovit Germania, o creștere pentru Polonia

Harta globală va suferi metamorfoze majore în următorii 10 ani. Noile țări vor deveni lideri în diferite regiuni cheie ale lumii. Polonia va deveni noul partener geostrategic american în Europa, Turcia va deveni dominantă în Orientul Mijlociu, iar Rusia va ceda poziții Chinei și Japoniei în Asia de Est. Mai mult, Federația Rusă nu poate continua să existe în forma sa actuală. Acestea sunt previziunile din a cincea prognoză pentru decada (2015-2025) a consultanților de la compania americană de informații și analize private „Stratfor”.

Confruntarea cu Rusia provocată de criza din Ucraina va rămâne o temă centrală în politica internațională pentru următorii câțiva ani, spun analiștii. Dependența puternică a Rusiei de exporturile de energie și incapacitatea de a prezice prețurile fac imposibilă pentru Moscova menținerea controlului instituțional asupra întregii țări. Stratfor se așteaptă ca autoritatea Moscovei să scadă brusc, ceea ce va duce în cele din urmă la prăbușirea federației.

Rusia a eșuat în încercarea sa de a transforma vânzările de energie într-o economie durabilă, rămânând vulnerabilă la fluctuațiile de pe piața internațională. În plus, Federația Rusă nu are niciun mecanism de protecție împotriva forțelor pieței libere, comentează autorii prognozei. Potrivit lui Stratfor, această situație va duce la repetarea evenimentelor din 1980 și 1990. Acest tip de problemă pe care Rusia a rezolvat-o în trecut cu ajutorul KGB, dar acum Serviciul Federal de Securitate (FSB) este slăbit din cauza faptului că că membrii conducerii sale implicați în economie. Serviciile secrete nu vor putea limita forțele centrifuge care vor împinge regiunile în afara controlului Moscovei, prezice Stratfor.

Polonia își va diversifica relațiile comerciale pentru a ieși ca o forță dominantă la nivel strategic în Europa de Nord. De asemenea, va deveni liderul coaliției antirusești, care va include România în prima jumătate a acestui deceniu. În a doua jumătate, această uniune va juca un rol cheie în schimbarea frontierelor Rusiei și recuperarea teritoriilor pierdute prin mijloace informale și formale. Odată cu slăbirea Moscovei, această uniune va avea o influență dominantă nu numai în Belarus și Ucraina, ci și în Orientul îndepărtat. Acest lucru va consolida și mai mult pozițiile economice și politice ale Poloniei și ale aliaților săi. Polonezii, ca și românii, vor beneficia de un parteneriat strategic cu Statele Unite ale căror interese în regiune sunt clare.

În sud, capacitatea rușilor de a controla Caucazul de Nord va fi epuizată, iar Asia Centrală va intra într-o perioadă de instabilitate. În nord-vest, regiunea Karelia va dori să se alăture Finlandei, iar în Orientul Îndepărtat, regiunile de coastă, care sunt mai aproape de China, Japonia și Statele Unite decât de Moscova, vor începe să se comporte ca independenți. Celelalte regiuni nu vor căuta autonomie, ci vor fi puse într-o situație de a fi autonome, potrivit „Stratfor”.

Dezintegrarea Federației Ruse va duce la apariția celor mai mari crize în următorul deceniu. Statele Unite vor încerca să construiască un sistem de aliați non-NATO pentru a răspunde instabilității cauzate de dezintegrarea Rusiei, încercând să atragă Turcia și Azerbaidjanul și să își desfășoare forțele în aceste țări. În a doua jumătate a următorului deceniu, Statele Unite se vor concentra pe încercarea de a preveni posibilitatea unei eventuale catastrofe nucleare care ar putea fi cauzată de prăbușirea Rusiei. Dispariția guvernului central al Moscovei va crea o problemă uriașă cu controlul armelor nucleare al Rusiei și cu modul în care se poate asigura că acestea nu vor cădea în mâinile extremiștilor.

Potrivit lui Stratfor, Statele Unite vor fi singura forță care poate rezolva această problemă, dar nu va putea garanta că nu va fi lansată nici o rachetă nucleară.

Uniunea Europeană nu va reveni niciodată la unitatea sa dinaintea crizei și, dacă va supraviețui în următorul deceniu, va fi mult mai fragmentată. UE nu va putea aborda principala sa problemă, care nu este zona euro, ci zona de liber schimb. Germania este centrul de greutate al UE și produce 50% din PIB-ul total. Jumătate este pentru celelalte state membre. Germania și-a înființat unitățile de producție, care depășesc semnificativ consumul, chiar și atunci când stimulează economia națională. Menținerea creșterii economice, a ocupării depline a forței de muncă și a stabilității sociale în zona euro depinde în principal de exporturile germane. Structurile UE, inclusiv prețurile în euro și numeroase autorități de reglementare europene, sunt concepute pentru a facilita această dependență de exporturi. Acești factori au împărțit Europa în două părți. Europa mediteraneană și țări precum Germania și Austria au modele de comportament și nevoi radical diferite și nicio politică nu se poate potrivi în întreaga Europă. Aceasta este, de asemenea, o problemă majoră, deoarece ceea ce este necesar pentru o parte a Vechiului Continent are un impact negativ asupra alteia.

Se preconizează că Germania va experimenta o recesiune economică prelungită, ducând la o criză socială și politică internă, care va reduce influența țării în Europa în următorii 10 ani. În centrul creșterii economice și al creșterii influenței politice va fi Polonia, care menține dintre cele mai impresionante creșteri în afara Germaniei și Austriei.

Lumea a intrat într-o perioadă de declin a statelor naționale create de Europa în Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

În multe țări, puterea nu mai este deținută de instituții, ci este împrăștiată între fracțiunile armate aflate în conflict constant între ele. Intervenția SUA în astfel de conflicte prin atacuri aeriene nu va fi suficientă pentru a pune capăt acestor conflicte odată cu înființarea unui guvern unificat, spun analiștii.

Turcia, ale cărei frontiere sudice sunt vulnerabile la conflictul din Siria, vor fi treptat treptat atrase în conflict. Până la sfârșitul deceniului, Turcia se va stabili ca fiind cea mai puternică țară din regiune, prezice Stratfor.

China a finalizat ciclul de creștere economică rapidă la salarii mici și a intrat deja într-o nouă fază de creștere mai lentă și creștere a dictaturii. China va continua să fie o putere economică majoră, dar nu va rămâne motorul creșterii globale până acum de curând. Acest rol va fi preluat de un grup de 16 țări din Asia de Sud-Est, Africa de Est și părți din America Latină. China nu va deveni o putere militară agresivă, prezice Stratfor. Japonia rămâne cel mai probabil concurent pentru o poziție dominantă în Asia de Est din două motive - locația sa geografică și nevoile sale de import.

Statele Unite vor continua să fie cea mai mare putere economică, politică și militară din lume, dar vor fi mai puțin dedicate acestui rol decât în ​​trecut, spun analiștii. Nivelurile scăzute de export, experiența conflictului din ultimul deceniu și creșterea independenței energetice vor obliga Statele Unite să fie din ce în ce mai vigilente în intervențiile sale militare și economice din întreaga lume.