Kalina Toncheva, 20/10/2010

contribuției noastre

Vara mea trecută. 'align = right vspace = 10 hspace = 10>

Vara asta a fost neobișnuită pentru mine. L-am petrecut departe de casă, de la țară. Am lucrat de cele mai multe ori. Am reușit și eu să călătoresc, dar mai presus de toate am observat - oamenii, cultura lor, manierele, relațiile. Probabil îmi dau seama de cea mai mare parte din ceea ce am văzut abia acum, după ce au trecut oboseala și stresul schimbărilor bruște. Experiența și concluziile rămân.

Sunt deja acasă în Bulgaria. Când m-am întors, mulți dintre cunoscuții mei păreau să se aștepte să fiu fascinat de „străinătate”, dar totuși mi-a rămas străin. Este păcat că ochii noștri privesc adesea afară cu ideea că există un viitor mai bun pentru noi undeva acolo. Dar a făcut-o?

Pe de altă parte, sunt trist că odată cu sosirea mea în Bulgaria am fost inundat de nemulțumire generală și pesimism. Este dificil pentru noi să credem promisiuni politice goale, dar omitem mica noastră parte de zi cu zi a contribuției noastre la viața publică, deoarece „nu are sens”. Sună complicat, nu-i așa? De exemplu, pe lângă faptul că nu ne aruncăm gunoiul pe străzi, putem colecta și persoane necunoscute în loc să le călcăm sau să sărim peste ele. Acest mic gest, aproape imperceptibil, ar fi palpabil dacă ar face mai mulți dintre noi. Nu avem timp și energie suplimentară pentru lucruri mici, dar avem o calitate numită meschinătate. Ca națiune, avem tendința de a privi în ulciorul altcuiva, de a discuta, chiar de a invidia. Câștigurile materiale și așa-numitul succes au devenit criterii pentru calitatea vieții și a costurilor. În consecință, atunci când nu sunt din abundență, suntem nemulțumiți și nerecunoscători față de ceea ce avem deja. Sau ne-am putea dori doar să trăim în pace - de ce să ne risipim pe altcineva sau pe cauze mari care ni se par de neatins. Probabil de aceea, bogații din străinătate ni se par atât de minunați.

De fapt, ciclul de viață este același peste tot în lume. Oamenii sunt aceiași în nucleul și nevoile lor. Ei sunt cei care împart și conduc țara pe care Dumnezeu a dat-o. Atunci ce face țara străină dorită așa cum este? Alegerile oamenilor o fac. Iar pământul nostru, cel bulgar, este bogat. Avem un climat favorabil și o locație cheie. Avem vegetație diversă și soluri fertile. Avem un limbaj și o istorie bogate, pline de povești despre bulgari curajoși, modele de urmat, care s-au sacrificat în numele libertății naționale și al păstrării credinței creștine. Ce ne lipsește? Ne lipsește înțelepciunea cu privire la modul de gestionare a resurselor țării noastre. Ne lipsește să ne gândim mai mult la ceilalți. Ne lipsește credința vie în Domnul și respectul față de El, care este începutul înțelepciunii (Proverbe 9:10). Istoria poporului evreu, descrisă în Vechiul Testament, arată că atunci când s-au închinat lui Dumnezeu, El i-a binecuvântat.

Vestea bună este că același Dumnezeu poate fi găsit atât în ​​străinătate, cât și aici, în Bulgaria. În Cuvântul Său, El ne încurajează: „Fii puternic și curajos; nu vă temeți și nu vă spăimântați, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este cu voi oriunde mergeți ”(Iosua 1: 9). Viitorul mai bun pentru noi nu este undeva în străinătate, ci în mâinile lui Dumnezeu.

„Căci știu gândurile pe care le gândesc față de tine, zice Domnul; mă gândesc la pace și nu la rău, ca să-ți dau viitor și speranță” (Ieremia 29:11).

Întrebarea este unde suntem, știm cine suntem și la ce ne propunem. Un nivel de trai mai înalt nu ne va umple zilele de calitate. Existența noastră poate fi plină de dificultăți, dar poate fi plină de semnificație datorită contribuției noastre personale la această lume și cu încredere în Domnul Isus Hristos, pentru că El are grijă de noi. Să apreciem cu recunoștință și admirație țara și viața pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Și să ne lăsăm, oriunde ne-am afla în lume, să nu uităm binecunoscutul nostru gând: „Probabil că nu putem schimba întreaga lume, dar ne putem schimba propria noastră”.

Și aș adăuga: mai ales dacă suntem de partea Puterii.