Definiție
Boala este cauzată de un virus care se găsește în sânge, în celulele hepatice și în spațiile dintre ele. Are 3 antigeni, principalul fiind așa-numitele antigen australian de suprafață, care există singur sub formă de formațiuni rotunde și în formă de tijă în sânge. Antigenul australian este în prezent un criteriu pentru purtarea virusului hepatitei B.
Infecția se transmite prin transfuzie de sânge și produse din sânge infectate de la un purtător de virus bolnav sau sănătos la persoane sănătoase, precum și prin utilizarea instrumentelor contaminate cu sânge infectat. Mult mai rar, boala este transmisă sexual datorită prezenței virusului în spermă sau secreții vaginale.
Virusul pătrunde în organism prin fluxul sanguin până la ficat și intră în celulele sale. Se produce activarea sistemului imunitar, care „recunoaște” celulele hepatice infectate și le distruge. În același timp, apare o reacție inflamatorie și există o întârziere în umflarea normală a bilei.

celulele hepatice

Există mai ușoare și mai grele decât forma tipică descrisă.
În forma mai ușoară simptomele sunt mai puțin pronunțate, icterul este ușor, durând până la o lună.
Forma mai severă are loc cu semne pronunțate. Pacienții sunt apatici sau iritabili. Tensiunea arterială scade, ritmul cardiac încetinește. Nivelul factorilor de coagulare a sângelui scade. Icterul este mai dificil și durează două sau mai multe luni.


Tratament
Pacienții cu virusul hepatitei B sunt așezați în pat. Se prescrie o dietă bogată în calorii și, în același timp, strict conservatoare de ficat, care conține carbohidrați ușor digerabili și proteine ​​biologic active puțin. Grăsimile sunt excluse din dietă. Se recomandă siropuri, fructe coapte, piureuri de fructe, piure de măceșe, piure de cartofi, terci de orez, ceaiuri îndulcite, miere, biscuiți, amidon, creme fără ouă, jeleuri, gemuri, dovleac, măceșe și marmeladă de mere, vitaminele B și C. Se recomandă infuzii de se efectuează cocktailuri de glucoză, vitamine, plasmă și alte substanțe hepatoprotectoare. Corticosteroizii, analgezicele și sedativele sunt indicate conform indicațiilor.
Tratamentul se efectuează într-un spital infecțios sub îndrumarea unui specialist (specialist în boli infecțioase și gastroenterolog). După externare, pacienții sunt supuși monitorizării și controlului dispensarului timp de cel puțin trei ani. Aderența strictă la dietă împiedică boala să devină cronică.


Prevenirea joacă un rol important în limitarea bolii. Donatorii de sânge trebuie testați în mod regulat pentru detectarea antigenului australian. Este necesară utilizarea unică obligatorie a acelor și seringilor, precum și curățarea și dezinfectarea atentă a instrumentelor medicale. În prezent, vaccinarea profilactică împotriva hepatitei B nu este utilizată pe scară largă în practică. Respectarea unei igiene personale ridicate, gospodărești și profesionale reduce la aproape zero riscurile de îmbolnăvire.
Studiul unui contingent mai larg de indivizi care poartă antigenul australian ajută la reducerea incidenței.