aldactone

Descrierea Aldactonei (Spironolactonei)

Aldactona (Spironolactona) este un antagonist al aldosteronului și aparține așa-numitelor diuretice care economisesc potasiul (medicamente care măresc cantitatea de urină excretată). Crește excreția excesului de lichid în bolile asociate cu reținerea lor în țesuturi, cum ar fi insuficiența cardiacă, afectarea funcției hepatice și renale.

Funcționează prin inhibarea legării aldosteronului de receptori, iar această inhibare este mai pronunțată în nefronii renali, unde aldosteronul este implicat în metabolismul sodiu-potasiu. Acțiunea sa diferă de alte diuretice din această clasă, cum ar fi furosemidul, care poate crește semnificativ excreția de sodiu, apă și potasiu. Spironolactona determină o excreție crescută de sodiu și apă și reține potasiul. Prin urmare, se numește diuretic care economisește potasiul.

Aldactona (Spironolactona) este utilizată pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute, edemului asociat cu insuficiență cardiacă congestivă, hiperaldosteronism (supraproducție de aldosteron) și hipokaliemie (niveluri scăzute de potasiu).

Aldactona (Spironolactona) este adesea utilizată de culturisti și sportivi (nu este utilizată) pentru a controla retenția de apă. Scopul principal este creșterea definiției musculare prin eliminarea retenției de apă subcutanată.

Istoria Aldactonei (Spironolactonei)

Aldactona (Spironolactona) a fost dezvoltată la sfârșitul anilor 1950, dar a început să fie utilizată clinic în 1960. Medicamentul a îndeplinit nevoia importantă a unui diuretic care să nu supere echilibrul electrolitic din organism prin eliminarea potasiului. În multe privințe, este considerat un diuretic „mai blând” și „mai sigur” decât alte medicamente din categoria sa, cum ar fi tiazidele. Astăzi, spironolactona este răspândită în toată lumea. Medicamentul este fabricat de multe companii farmaceutice sub numeroase nume, cele mai recunoscute fiind Aldactone-ul lui Searle. Spironolactona este, de asemenea, vândută ca ingredient în alte diuretice, cum ar fi amestecurile. Acestea sunt Lasilacton (în combinație cu furosemid) și Aldactazide (cu hidroclorotiazidă).

Cum se distribuie Aldactone (Spironolactone)

Spironolactona este distribuită cel mai frecvent în tablete de 25 mg.

Structura și caracteristicile Aldactonei (Spironolactonei)

Spironolactona este un antagonist al aldosteronului și diuretic. Are denumirea chimică 17-hidroxi-7alfa-mercapto-3-oxo-17alfa-pregn-4-enă-21-carboxilică acetat de gamma-lactonă.

Avertizare

Utilizarea abuzivă a diureticelor în scopuri care măresc eficiența culturismului și a sportului este caracterizată ca o practică cu risc ridicat. Diureticele pot duce la deshidratare și dezechilibru electrolitic care pun viața în pericol atunci când sunt luate fără supravegherea medicală adecvată. Multe decese au fost legate de utilizarea abuzivă a acestor droguri. De asemenea, este important să rețineți că compensarea deficienței de potasiu printr-o dietă bogată în potasiu nu este de obicei recomandată în timp ce luați un diuretic care economisește potasiul, cum ar fi spironolactona. Aportul excesiv de potasiu poate provoca hiperkaliemie, care poate duce la probleme cardiace și, eventual, la moarte.

Efecte secundare

Efectele secundare asociate cu utilizarea Aldactonei (Spironolactonei) pot include ginecomastie, crampe, diaree, somnolență, letargie, cefalee, iritații ale pielii, erupții cutanate, confuzie mentală, febră, impotență, pierderea coordonării musculare, nereguli menstruale, virilizare și modificări ale timbrul vocii. Acest medicament poate prezenta proprietăți antiandrogenice, cum ar fi un inhibitor slab al legării receptorilor de androgen și biosinteza testosteronului.

Aplicație (de bază)

Atunci când este utilizată clinic pentru tratarea hipertensiunii, doza inițial recomandată de spironolactonă la adulți este de 50 mg până la 100 mg pe zi. Este posibil să dureze 2 săptămâni pentru a obține răspunsul maxim. Doza poate fi apoi ajustată în funcție de nevoile individuale ale pacientului.

Atunci când este utilizată (necorespunzător) de culturisti pentru a crește definiția musculară sau pentru a reduce greutatea unui sportiv înainte de o măsurare de control înainte de cursă, doza cea mai frecventă este de 100 mg o dată pe zi dimineața.

Femeile sunt atrase de spironolactonă datorită efectului său antiandrogen. Este uneori utilizat atunci când nivelurile de androgeni din organism sunt problematice în timpul unui ciclu de steroizi pentru a reduce simptomele virale. O doză de 25-75 mg pe zi timp de 1-2 săptămâni este adesea utilizată în acest scop și poate fi suficientă pentru a preveni reacțiile adverse nedorite. Deoarece spironolactona este mai eficientă în scăderea nivelului de androgeni endogeni decât inhibarea acțiunii androgenice, nu ar trebui considerată un panaceu pentru sportivele de sex feminin.

Deoarece spironolactona este unul dintre cele mai ușoare diuretice pentru a obține un grad mai mare de pierdere de apă, este adesea combinată cu tiazide sau furosemidă (Lasix). Scopul este de a asigura o excreție puternică a apei cu o pierdere mai mică de potasiu decât cu utilizarea diureticelor puternice numai. Când se amestecă cu hidroclorotiazidă, de exemplu, doza de spironolactonă este redusă la jumătate (50 mg/50 mg). De asemenea, efectul 20 mg Lasix (furosemid) este mai puternic atunci când este combinat cu 50 mg Spironolactonă și este comparat cu 40 mg Lasix singur.

Disponibilitate

Spironolactona este utilizată pe scară largă ca medicament de sine stătător și ca ingredient în altele.