intestinală

Amebiaza intestinală este o afecțiune patologică care are o natură infecțioasă și este cauzată de pătrunderea unei amibe în corp.

În majoritatea cazurilor, se constată modificări specifice ale acestei boli în zona colonului.

Amebiază intestinală - ce este

Uneori sunt posibile manifestări în afara intestinului. Infecția este însoțită de o tulburare intestinală sub formă de diaree, durere și sindrom astenovegetativ.

Fără terapia necesară, patologia devine cronică și apar recăderi periodice.

Pericolul acestui proces patologic constă în posibila încălcare a integritatea peretelui intestinal.

De asemenea, duce la sângerări masive și la răspândirea reacției inflamatorii a cavității abdominale. Și la rândul său, aceasta poate pune în pericol viața unei persoane

Distribuție

Incidența amoebiazei intestinale la populație este destul de mare. Cel mai mare număr de cazuri se înregistrează anual în țările cu climat tropical și subtropical.

Cu cât cultura igienică a populației este mai mică, cu atât este mai des detectată această infecție.

Un alt punct important este că printre toate bolile infecțioase cu caracter parazitar, forma acută a amoebiazei intestinale ocupă locul al doilea în numărul de decese.

În ultimii ani, boala devine din ce în ce mai frecventă la noi. Acest fapt se explică ușor prin nivelul crescut al activității turistice.

Această boală se dezvoltă cel mai adesea la om la maturitate de la 30 la 50 de ani.

Cauze și mecanismul dezvoltării

Dezvoltarea amoebiazei intestinale se datorează pătrunderii în corp a Entamoeba histolyca, care aparține protozoarelor și poate exista sub 2 forme principale - chisturi și trofozoit.

În condițiile de mediu în care trebuie să existe, aceste forme alternează între ele. Tabloul clinic caracteristic acestei infecții este determinat de trofozoizi, care în anumite stadii ale dezvoltării lor se pot forma enzime proteolitice.

Acestea din urmă distrug epiteliul peretelui intestinal și contribuie la apariția focarelor necrotice și ulcerative.

Dar în mediul extern trofozoizii mor foarte repede, deoarece sunt caracterizați de un nivel ridicat de susceptibilitate, chiar și până la cele mai mici modificări de temperatură și umiditate.

Acesta este motivul pentru care în mediul extern amiba există sub formă de chisturi.

Această formă își poate menține activitatea vitală în sol timp de până la o lună și în apă mai mult de 6 luni.

Dezvoltarea bolii are loc după ce un chist intră în organism, care după ce trece prin stomac și intestinul subțire, se oprește în părțile inferioare ale tractului gastro-intestinal. În acest stadiu, o persoană este un purtător asimptomatic.

Odată ajuns în intestinul subțire, parazitul devine vegetativ și intră în peretele intestinal.

Este posibil ca agentul patogen să intre în sistemul circulator și să se răspândească în alte organe interne prin fluxul sanguin. În acest caz, infecția apare și cu manifestări extraintestinale.

Modalități de infecție

Rolul principal în dezvoltarea amoebiazei intestinale revine mecanismului fecal-oral al infecției.

Agentul patogen intră în corpul uman din mâini murdare, apă contaminată, fructe și legume.

Sursele de infecție sunt purtătorii asimptomatici sau persoanele care suferă de amebiază cronică în remisie. Aceștia excretă chisturi în mediul extern cu fecalele lor.

În alte cazuri, fecalele excretă formele vegetative, care practic mor imediat.

Simptome care semnalizează amoebiaza intestinală

Durata perioadei de incubație în amoebiaza intestinală poate fi de la 7 la 90 de zile.

Dar cel mai adesea primele simptome apar în perioada cuprinsă între a 3-a și a 6-a săptămână din momentul infecției. În 90% din cazuri, această boală nu este însoțită de un tablou clinic.

Principalul simptom al amoebiazei intestinale este o frecvență crescută a mișcărilor intestinului și a scaunelor libere.

Inițial, scaunul conține mucus, iar apoi impuritățile din sânge încep să se stabilească.

Diagnosticul și tratamentul

Diagnosticul se face pe baza unor teste serologice, care vizează identificarea agentului patogen.

Pentru tratamentul acestei infecții există medicamente cu activitate împotriva acestui tip de amibă.

Doza și durata sunt determinate individual în funcție de starea pacientului.