Chiar înainte de aderarea la UE, Bulgaria și România au tradiția de a compara progresul celor două țări în mișcarea pachetului pe calea europeană comună. Aceste comparații i-au iritat pe unii nu numai cu rezultatele anunțate, ci și cu ideea că cele două țări sunt ceva egal, fără specificul lor. Dar au existat și păreri că nici România, nici Bulgaria nu vor deveni vreodată Germania și, dacă vrem să avem un punct de referință pentru poziția noastră în lume, poate proveni de la vecinul cu care suntem plasați de Bruxelles într-un singur grup.

către

După aderarea la UE, a devenit la modă ca românii să fie un exemplu în Bulgaria - datorită luptei împotriva corupției, redefinită în ultimii doi ani prin propria voință electorală; din cauza investițiilor străine atrase de slăbirea puterii de negociere a muncitorului român și a sindicatelor; datorită creșterii economice ridicate, care nu este resimțită de o mare parte a populației (47% din contractele de muncă sunt pentru salariul minim în 2018).

La rândul său, Bulgaria a fost prezentată în România ca o companie excelentă cu construcția de autostrăzi, despre care se știe că implică companii care au provocat recent nemulțumirea în masă din cauza muncii prost realizate sau a abuzurilor suspectate în absorbția fondurilor europene. Unii români cred că bulgarii își apără mai bine interesele naționale (deși, la fel ca în România, ambasadele occidentale sunt mai influente decât cele „orientale”) sau că statul bunăstării este mai puternic în țara noastră (ceea ce, însă, nu pare convingător pentru masă cetățean, chiar dacă i se arată statistici în sprijinul acestei teze). Românii laudă turismul și serviciile bulgare din Bulgaria, iar bulgarii din generația mai veche sunt convinși că România și-a păstrat mai bine industria în timpul tranziției. Această din urmă teză nu pare deosebit de populară în vecinul nordic, unde, spre deosebire de Bulgaria, există un discurs împotriva corporațiilor străine care și-au confiscat resursele economice.

Un alt episod de comparații are loc în ultimul an. În această vară, în timp ce președintele român a retras „icoana” anticorupției, Laura Coveschi, dintr-o poziție de lider în parchetul anticorupție DNA, guvernul bulgar a început calea introducerii monedei unice. Acesta s-a angajat să adere la uniunea bancară și se așteaptă să adere la ERM II, cunoscută sub numele de „sala de așteptare” pentru zona euro, cel mai devreme anul viitor. Încă de la sfârșitul anului 2017, comisarul european pentru euro și dialog social Valdis Dombrovskis a anunțat că, în ceea ce privește criteriile de convergență, Bulgaria este „cu mult înaintea României, inclusiv datorită evoluțiilor fiscale din statul român”. Comisia Europeană prezice că anul acesta și anul viitor țara va avea un deficit bugetar de peste 3%, ceea ce reprezintă o încălcare a regulilor Pactului de stabilitate și creștere.

În spiritul concurenței, europarlamentarul bulgar Emil Radev a lansat o campanie de separare a Sofiei de București într-un mecanism de cooperare și verificare care monitorizează statul de drept și lupta împotriva corupției în ambele țări (și a criminalității organizate în Bulgaria). Este o ironie istorică pentru reprezentantul PPE și GERB în Parlamentul European să-și exprime temerile că România devine din ce în ce mai mult un exemplu rău prin redefinirea luptei împotriva corupției. Astfel, aceasta împiedicase Bulgaria pe drumul său către o aderare din ce în ce mai completă la structurile de integrare europeană.

De fapt, progresul Sofiei în lupta în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare (IMM) este unul dintre criteriile adăugate acum pentru aderarea la zona euro, deși nu a fost stabilită nicio condiție pentru ca supravegherea țării să scadă pentru ca moneda euro să fie introdusă. . Se preconizează că un alt raport privind acest mecanism va fi lansat la jumătatea lunii noiembrie și s-a spus de mult că IMM-urile ar putea fi îmbunătățite și înlocuite cu o monitorizare mai cuprinzătoare a tuturor țărilor UE. Dar, în forma sa actuală, este adaptat pentru România și Bulgaria ca pachet. În loc să încerce să valorifice slăbiciunile vecinului, probabil cele două părți ar beneficia dacă ar găsi o modalitate de a lucra împreună mai eficient pentru a o depăși. Au existat câteva semnale ale acestui tip de cooperare în ceea ce privește aderarea la spațiul Schengen.

Aderarea la zona euro este o problemă mai complexă. Acolo, așa cum spune Dombrovskis însuși, nu există „pachete de state” care să se miște împreună. Guvernatorul Băncii Naționale Bulgară, Dimitar Radev, a declarat în publicația sa în limba engleză din octombrie 2018 că Sofia s-a angajat la o serie de reforme pentru a asigura aderarea sa lină atât la ERM II, cât și la uniunea bancară. Acestea includ modificări legale pentru a asigura o mai mare independență a băncii centrale față de sistemul politic și o monitorizare sporită a sectorului financiar nebancar.

După ce Bulgaria a luat oficial drumul către zona euro, o serie de analize ale experților au fost publicate în mass-media cu privire la modul în care țara face parte de facto din spațiul monedei unice din cauza panoului său valutar, deși de jure nu este. experimentează negativele aderării la zona euro, dar nu poate profita de aspectele pozitive - cum ar fi accesul mai ușor la capital. Se așteaptă că drumul către zona euro și adoptarea euro va duce la modernizare, la mai multe investiții străine și la evitarea periferiei țării într-o viitoare UE la viteze diferite.

În Bulgaria, nu există literalmente nici o critică a experților asupra cursului de schimb al euro. Doar partidul neparlamentar Vazrazhdane se opune aderării la zona euro, dar nu este renumit pentru expertiza sa economică și îl opune din motive patriotice sau din alte motive.

Opiniile experților din țările din Europa Centrală, pentru care aderarea la zona euro nu este o prioritate, sunt relativ rar auzite în mass-media bulgară. În acest context, opinia lui Daniel Dayanu, economist și membru al consiliului de administrație al Băncii Naționale Române, ar trebui să trezească interes și la sud de Dunăre. Într-o serie de articole din ultimii ani publicate în Colecția Bănci Centrale, Criză și Post-Criză, el a susținut că România nu trebuie să se grăbească să adere la zona euro, care este susceptibilă să fie supusă reformelor în următorii ani.

În primul rând, Bulgaria are un consiliu valutar, care îl plasează într-un grup cu statele baltice care au aderat deja la zona euro. În același timp, România și-a păstrat independența monetară și aceasta a plasat-o în lagărele din Polonia, Republica Cehă și Ungaria. Este important pentru conducerea economică românească ca țara să nu îndeplinească doar criteriile formale de la Maastricht, ci să aibă și o economie și venituri care să îi permită să supraviețuiască într-o uniune monetară cu țările din Europa de Vest. Prin urmare, românii trebuie să atingă și să depășească 70% din nivelul european în termeni de PIB pe cap de locuitor în paritatea puterii de cumpărare (în 2016 a fost de 58% pentru România și 49% pentru Bulgaria).

Unele state baltice au așteptat aproape zece ani să se alăture, având în vedere că, intrând în sala de așteptare, aveau niveluri de PIB pe cap de locuitor similare cu cele din Bulgaria în acest moment. Și pentru Bulgaria, previziunile sunt că aceasta nu va adera rapid la euro, iar termenul specificat - 2022, este destul de dorit.

În România, este discutat ca un posibil termen pentru aderarea la zona euro în 2024, după ce data a fost amânată de mai multe ori în viitor. Dayanu avertizează că UE a jucat un rol uriaș în economia românească în ultimele decenii, dar nu ar trebui mitificată. Și instituțiile europene au făcut greșeli față de România. El a vorbit despre dezvoltarea bazată pe capitalul național, despre necesitatea de a păstra posibilitatea alegerii politice și a libertății în politicile economice. El subliniază, de asemenea, că zona euro creează dezechilibre - de exemplu între Nord și Sud. De aceea este important nu doar ca România să se alăture acesteia, ci când, cum și la ce zonă euro se va alătura.

Poate Bulgaria să învețe din strategia României pentru zona euro sau poate România să ia calea bulgară? Poziția de plecare și traseul urmat de ambele părți nu sunt aceleași, astfel încât să poată fi comparate. O publicație din Buletinul Institutului Polonez de Relații Internaționale din septembrie 2018 afirmă că Bulgaria va economisi costuri de tranzacție de 450 de milioane de euro pe an dacă va intra în zona euro. O astfel de aderare ar limita capacitatea Poloniei de a „construi o coaliție pentru a proteja interesele țărilor care nu fac parte din zona euro” și ar afecta negativ dorința Varșoviei de a „limita divizarea UE în diferite viteze de integrare”. Previziunea autorului, Jakub Pienkowski, este că este realist ca Bulgaria să devină parte a ERM II anul viitor, ceea ce îi va conferi o stabilitate economică suplimentară.

De fapt, stabilitatea macroeconomică și politică domnește în Bulgaria de un deceniu, plătită de sărăcie de majoritatea populației. Chiar dacă România nu are un panou valutar, problemele sociale rămân grave. În loc de competiție, care este penultimul în clasamentul socio-economic european, românii și bulgarii au nevoie de mai mult spirit de cooperare reciprocă.