În urmă cu 75 de ani, pe 6 iunie 1944, a început bătălia din Normandia. Ziua D ucide 20.000 de francezi, iar supraviețuitorii încă trăiesc în ororile războiului.

după

Desiree avea doar 12 ani când a început Ziua D, dar își amintește clar la ce a asistat.

"Încă mai văd cadavrele soldaților germani cu fața în jos în sârmă ghimpată, încă mai poartă căștile, puștile sunt pe umeri", a declarat el pentru BBC.

Mulți civili au murit după bombardamentul Aliatilor. Printre ei se numără Serge Baudin, în vârstă de 10 ani.

"Ni s-a spus că nu a fost deloc rănit. Inima lui mică nu-i suporta", își amintește Arliet Varin-Baudin. Avea 9 ani când fratele ei a murit.

"Când i-am dat drumul mâinii, nu-mi amintesc dacă a reacționat sau nu. Cred că a fost frică. M-am învinovățit mereu că am fugit de ea", spune Arliett. "Nu sunt sigur că am să vă spun ce sunt. "a văzut-o pentru că era oribil".

"Aliații au fost aici pentru a ne elibera și totuși au ucis mai mulți civili decât soldați. A fost o dilemă de nerezolvat", a spus Michael Pepin, care avea 14 ani când a început bătălia din Normandia. Își amintește cum germanii au început să bată la ușa lui și să strige „Britanicii sunt pe mare, britanicii sunt pe mare!”

Colette Marin-Catherine avea 16 ani când s-a alăturat rezistenței franceze. În cuvintele ei, francezii au fost complet umiliți: "Nu am putut să ne eliberăm. Toată lumea știa că doar străinii ar putea face acest lucru pentru noi. Pe cine altcineva ne putem aștepta să vină, în afară de națiuni prietenoase care sunt antinaziști. am început să aterizăm, știam deja că este timpul ca germanii să părăsească pământul nostru ".

"În ciuda durerii provocate de bombardament, în ciuda prietenilor noștri care au fost uciși, nu am simțit ură. Nu a existat ură", a spus Desiree. El și-a amintit cum doar americanii spuneau că oamenii din Franța nu erau singuri.

"A fost un război. Toată lumea a venit să ne salveze. Am sacrificat tineri care dormeau liniștiți acasă și nu putem decât să le mulțumim", a spus Arliet.