Artemesia absinthium Asteraceae

enciclopedie

Alte nume: pelin alb, pelin comun

Descriere:
Pelinul amar este o plantă perenă parfumată cu frunze gri-verzui acoperite cu fire delicate de mătase albă. Coșurile mici de flori galbene, în formă de inflorescențe libere, apar în vârful ramurilor primăvara și vara. Este o plantă de grădină populară în multe părți ale lumii, dar este cea mai frecventă în unele părți din Europa, Africa și Asia.

Piese utilizabile:
Frunzele, tulpinile și florile de pelin amar sunt uscate și utilizate pentru a prepara infuzii și tincturi. Una dintre cele mai amare ierburi.

Compoziție chimică:
Printre ingredientele plantei se numără uleiul esențial, flavonoide, lignani, lactone sesquiterpene și acizi fenolici. 35% din uleiul esențial poate conține tuonă, despre care se știe că este supradozată, captivantă și neurotoxică.

Acțiune:
Pelinul amar are capacitatea de a distruge viermii și alți paraziți din intestin. Planta și unele specii înrudite sunt încă utilizate în acest scop pentru tratamentul oamenilor și animalelor în multe părți ale lumii (proprietatea se datorează prezenței lactonelor sesquiterpenice).
Gustul extrem de amar stimulează receptorii de pe limbă și acest lucru determină la rândul său secreția sucurilor gastrice, precum și secreția enzimelor pancreatice și a bilei. Din acest motiv, fitoterapeuții prescriu pelin amar în doze mici pentru a optimiza complet funcțiile digestive și mai ales pentru a stimula apetitul, pentru a îmbunătăți absorbția nutrienților și pentru a trata indigestia.

Mod de utilizare:
Planta trebuie luată intern numai la recomandarea unui fitoterapeut.

Atenţie! Cantitățile prescrise nu trebuie depășite. Thujone și alte ingrediente sunt toxice și pot provoca probleme grave la supradozaj.
Pelinul amar nu trebuie administrat de copii, femei gravide sau mame care alăptează, precum și de persoanele cu aciditate stomacală crescută, în caz de alergie la alte plante din familia Compositae, cum ar fi echinacea sau mușețelul.