tratamentul și prevenirea toate mijloacele care conduc la recuperarea rapidă a medicamentelor și preparatelor de origine animală care nu sunt dăunătoare pentru oameni toate mijloacele care conduc la reducerea rapidă a suferinței

pagina

3. BAZA BIOLOGICĂ A PRODUCȚIEI ANIMALE

Participarea diferiților factori la formarea fenotipului trăsăturilor individuale și a individului în ansamblu este foarte specifică. Prin urmare, o mare parte a cercetării în zootehnie este dedicată determinării influenței factorilor asupra calităților biologice și economice ale animalelor și utilizării abile a celor cu cel mai semnificativ impact asupra schimbării vizate a acestora. În practică, dezvoltarea tehnologiei pentru producerea unuia sau a altui tip de producție animală este o căutare de soluții pentru gestionarea factorilor care influențează productivitatea, cu scopul de a crea condiții de mediu adecvate în care animalele își vor realiza cel mai bine potențialul genetic.

3.2. CONSTITUȚIE ȘI CONDIȚIE

În funcție de dezvoltarea țesutului osos În funcție de dezvoltarea mușchiului și a țesutului conjunctiv Direcția de utilizare

Lapte gros, ouă, călărie

FIG. 3.2.1. Clasificarea constituției animale

3.3. CAPACITATEA ADAPTIVĂ A ORGANISMELOR

Evoluția organismelor este imposibilă fără adaptarea lor constantă la condițiile mediului abiotic și biotic (Dubinin, 1986). Sub influența selecției naturale - principalul factor de evoluție, există o transformare consistentă a structurilor genetice și a ratelor de răspuns ale populațiilor și speciilor. În filogenie, în genotipul indivizilor sunt stocate acele gene care determină trăsături și proprietăți care promovează maxim adaptarea, iar trăsăturile nefavorabile și chiar indiferente sunt eliminate treptat. Astfel, transformarea istorică a organismelor, evoluția lor este un proces continuu de construire a adaptărilor, o adaptogeneză continuă.

Întrebările despre adaptare sunt acoperite cel mai clar de academicianul evoluționist rus Schmalhausen (1985). Potrivit acestuia, adaptarea organismelor la factorii de mediu ar trebui considerată ca un proces de schimbări morfo-fiziologice determinate de schimbarea factorilor și adaptări morfologice și fiziologice ca urmare a acestui proces. Academicianul Schmalhausen oferă, de asemenea, cea mai scurtă definiție a adaptării: „Adaptarea este o expresie morfo-fiziologică a relației dintre organism și mediu, cunoscută în schimbarea lor”. Apoi, capacitatea de adaptare (adaptabilitate) poate fi definită ca fiind capacitatea de a schimba morfo-fiziologice atunci când mediul se schimbă.

Capacitatea de adaptare a individului nu este un semn obișnuit. Este determinat, dacă nu de toate, atunci cel puțin de majoritatea semnelor și proprietăților organismului, având un caracter cantitativ, calitativ, de prag, depinde de manifestarea și interacțiunea lor, de rata de răspuns a genelor care le determină . Adaptabilitatea este rezultatul final al tuturor proceselor fiziologice și ontogenetice.