• forum
  • ȘTIRI
  • AGROBUSiness
  • AGROTEHNICĂ
  • PRODUCȚIA DE PLANTE
  • CREȘTEREA ANIMALELOR
  • ÎNTREBAREA FERMIERULUI
  • APICULTURĂ
  • LEGUME
  • LEGUME
  • FLORI
  • ÎN VEGI
  • DOCTOR ACASĂ

În toate culturile, în special legumele și legumele, s-a constatat o îmbunătățire a calității atunci când elementul a fost importat împreună cu potasiu.

este

Conf. Univ. Margarita Nikolova

Magneziul (Mg) are o varietate de funcții în sistemele biologice. Deficitul de magneziu la om este cel mai adesea asociat cu tulburări de îmbătrânire ca o consecință a aportului alimentar deficitar.

Studii recente arată că Mg are un rol deosebit de preventiv în atacurile bolilor cronice precum diabetul, sindromul metabolic, hipertensiunea arterială și tulburările cardiovasculare severe.

O dietă cu conținut scăzut de magneziu poate contribui la rezistența la insulină, mai ales atunci când acest deficit este combinat cu o dietă bogată în fructoză. Conținutul alimentar și aportul zilnic de minerale devin un subiect global din ce în ce mai important pentru calitatea alimentelor și alimentația sănătoasă. Aportul zilnic recomandat pentru oameni este de 200-400 mg.

Furnizarea de Mg suficientă este, de asemenea, esențială pentru pășunatul animalelor, deoarece nivelurile scăzute de minerale din sol pot provoca tetanie de iarbă - o tulburare metabolică fatală la animale.

Magneziul este un atom central al moleculei de clorofilă și are o prezență semnificativă în alimentele vegetale

La plante, mineralul are un efect foarte pozitiv asupra fotosintezei, activării enzimelor, joacă un rol important în transportul fotoasimilatelor la organele de stocare precum rădăcinile, frunzele și semințele. Legumele și fructele conțin Mg2 + în general în intervalul de 5-190 mg/100 g de masă proaspătă. Solul sau aplicarea foliară a îngrășămintelor cu magneziu poate crește conținutul de Mg în părțile comestibile ale culturilor și poate avea un impact mare asupra nutriției umane și animale.

Deficitul de magneziu pentru plante apare în următoarele cazuri: în roci cu formare de sol săracă în magneziu; în soluri cu conținut redus de magneziu schimbat (mai puțin de 10 mg/100 g); pe soluri ușoare cu conținut redus de materie organică; la saturație ridicată de calciu (antagonism calciu-magneziu); în regim de levigare a solurilor; în cazul fertilizării cu azot cu îngrășăminte cu amoniu; la un raport larg de K: Mg în sol (se recomandă 2-2,5: 1 sau 25-35: 12-17 mg/100g).

Sursele de magneziu sunt alimente de origine animală și vegetală.

Concentrația de magneziu din plante variază foarte mult, iar legumele cu frunze au un conținut relativ mai mare. Tabelul 2 prezintă date din literatura de specialitate privind conținutul de magneziu din alimentele de bază.

În ultimii ani, o atenție sporită a fost acordată creșterii problemei nutriționale a aportului excesiv de sodiu (Na), în special în țările bine dezvoltate, datorită consumului ridicat de alimente procesate, ambalate și conservate.

Oamenii de știință, împreună cu industria alimentară, dezvoltă strategii pentru a reduce aportul de sodiu. Rezultatele cercetărilor științifice arată că Mg, cu numeroasele sale efecte pozitive asupra corpului uman, este un bun mineral candidat pentru dezvoltarea alimentelor cu conținut scăzut de sodiu ca ion antagonist al Na în corpul uman.

De asemenea, s-a descoperit că magneziul crește conținutul unui număr de substanțe nutritive importante. De exemplu, s-a raportat în literatură că adăugarea de potasiu la morcovi fertilizatori cu NPMg crește conținutul de beta caroten cu 27%, iar îndepărtarea Mg din această combinație reduce conținutul de beta caroten de la 42 la 30%. Evident, Mg este necesar pentru formarea betacarotenului în rădăcina morcovilor atunci când plantele sunt alimentate cu suficient N, P și K.

Se știe că potasiul și magneziul sunt strâns corelate, iar nivelul unui element din sol trebuie să fie în concordanță cu nivelul celuilalt. Prin urmare, în multe cazuri, efectul acestor minerale este obținut chiar și cu un stoc bun de soluri, dacă nivelul celuilalt este ridicat. Studiile moderne privind eficiența nutrienților privesc în același timp K și Mg.

În ultimii 15 ani, o serie de studii privind efectele potasiului și magneziului au fost efectuate în Bulgaria, în principal pe proiecte ale Institutului Internațional de Potasiu (IPI), Elveția, K + S KALI, Germania și Institutul Internațional de Nutriție a Plantelor (IPNI), SUA. Experimentele au fost efectuate cu un număr mare de culturi - grâu, orz, porumb, floarea soarelui, rapiță, cartofi, roșii, ardei, varză, fasole verde, caise, piersici, cireșe, zmeură, căpșuni, ciocolată și viță de vie.

În toate culturile, în special în legume și legume, s-a constatat o îmbunătățire a indicatorilor de calitate, atât în ​​cazul importului independent de potasiu, cât și în cazul importului său comun cu magneziu. De exemplu, conținutul de amidon din cartofi este crescut în medie cu 8% atunci când potasiu se adaugă îngrășămintelor NP și cu 11% când se adaugă magneziu la îngrășămintele NPK. În mod similar, conținutul de zahăr al cireșelor a crescut cu 5%, respectiv 4%, iar la zmeură s-a înregistrat o creștere medie de 18% sub influența potasiului.

De asemenea, sunt de interes modificările conținutului de ingrediente valoroase pentru sănătatea umană

În experimentele noastre, s-a constatat o dublare a conținutului de acid glutamic din tuberculii de cartof când s-a adăugat magneziu la combinația NPK (Fig. 2). În medicină, există dovezi că acest aminoacid scade tensiunea arterială. Conținutul de acid aspartic, legat în principal de reglarea hormonală în corpul uman, crește în medie cu 13% atunci când magneziul este adăugat la fertilizarea NPK (Fig. 3).

În experimentele cu chokeberry s-a constatat o creștere în medie de 15% a conținutului de flavonoide (stimulează inima, îmbunătățește circulația sângelui, au un efect benefic asupra tractului digestiv) și 5% în conținutul de antocianină (antioxidant foarte eficient) sub influența fertilizării cu potasiu.

La căpșuni, conținutul de antocianină a crescut în medie cu 8% atunci când K a fost adăugat la varianta NP și cu încă 13% când s-a adăugat Mg la combinația NPK. Conținutul de vitamina C în zmeură este crescut în medie cu 19% și în ardei iute cu 11% atunci când se adaugă K la varianta NP.

În concluzie, practicile adecvate de fertilizare pot afecta în mod semnificativ calitatea și pot crește conținutul de ingrediente sănătoase din fructe și legume. Agricultura trebuie să se dezvolte într-o direcție care să coreleze producția de alimente cu cerințele de sănătate și nutriție umane. Nutriționiștii pentru plante pot și ar trebui să joace un rol important în aceste eforturi viitoare.