pentru
În ce măsură există conceptele de „mamă bună”, „mamă rea” sau este aceasta doar în noțiunea idealismului nostru?!

Să ne întoarcem la noaptea precedentă, când nou-născutul a plâns din nou necontrolat și te-ai simțit atât de obosit încât nu numai că nu ai avut puterea să te ridici din pat, dar dorința se evaporase complet.

Este interesant faptul că fiecare mamă trece prin acest „coșmar” și nimeni nu ne-a informat sau ne-a învățat despre asta. Chiar dacă am auzit în timpul sarcinii de la prietene care au devenit deja mame, cu greu ne-am imaginat întreaga imagine a maternității în acest fel.

În timpul zilei sunt cumpărături, mese pentru cel mic, schimbarea hainelor, plimbări și multe lucruri casnice. De îndată ce te ridici din pat, devine atât de plăcut când îți vezi soarele zâmbind cu ambii dinți și conștiința ta vorbește: „Cum aș putea fi o mamă atât de proastă în seara asta?!”.

Să privim separat cele două concepte de „mamă bună” și „mamă rea”. Există un „ideal” pentru o mamă și cum ne putem întrupa noi înșine.

Fiecare femeie ascunde în ideea ei un model pentru o mamă ideală și, atunci când comportamentul ei se confruntă cu neînțelegere și conflict cu aceste concepte, atunci mama poate avea remușcări. Ele sunt nefondate pentru că, așa cum știm deja, nu există un ideal pentru mamă, bărbat, femeie, copil. Mai degrabă, acestea sunt un model la care toată lumea aspiră, dar nu ar trebui să creeze și să alimenteze iluzia că este posibil să-l realizăm.

Încă din secolul trecut, psihologii au introdus conceptul de „mamă bună”. Potrivit acestuia, pentru a fi o mamă suficient de bună ar trebui să poți simți, simți și adapta la nevoile emoționale și fizice ale copilului. Cu alte cuvinte, ca mame pentru prima dată, ni se cere să ne urmăm intuiția și să o abordăm în conformitate cu dorințele ei. Iată locul pentru a clarifica faptul că, pentru a îndeplini cerința unei „mame suficient de bune”, trebuie să eliminăm întrebările dureroase legate de comportamentul nostru față de copii. Și aici nu ar trebui să ignorăm faptul că comunicarea noastră cu copilul nu se limitează doar la a ne arăta dragostea și bucuria de mamă, există și sentimente negative, cum ar fi dezamăgirea, insulta, oboseala, iritarea etc.