orhita

  • Informații
  • Tipuri
  • Simptome
  • Tratamente
  • Cercetare
  • Produse
  • Bibliografie
  • Comentarii

Bolile sistemului genito-urinar masculin prezintă o incidență ridicată la nivel mondial, afectând bărbații de toate vârstele.

Când testiculul și/sau epididimul sunt afectate, acesta se dezvoltă orhita si epididimita, care prezintă un curs caracteristic.
Condiția se caracterizează printr-o frecvență relativ ridicată, iar la bărbații din diferite grupe de vârstă principalele diferențe provin din etiologie și cauzele care au condus la dezvoltarea procesului bolii.

Detectarea timpurie a manifestărilor bolii și identificarea cauzelor care au condus la dezvoltarea acesteia susțin în mod semnificativ terapia ulterioară și reduc riscurile de a dezvolta diferite tipuri și severitatea complicațiilor.

Cauze și factori de risc pentru dezvoltarea orhitei și epididimitei

Cauzele și factorii de risc care contribuie la dezvoltarea orhitei și epididimitei se împart în principal în infecțioase (bacterii, viruși) și neinfecțioase (traume, manipulare a zonei, anomalii congenitale) și un impact posibil și complex prin combinarea mai multor dintre următorii factori:

Identificarea cauzelor și a factorilor de risc care au contribuit la dezvoltarea bolii poate sprijini în mod semnificativ tratamentul ulterior și prevenirea activă.

Simptomele orhitei și epididimitei

Tabloul clinic al orhitei, epididimitei și epididimarhitei (orchiepididimita) este identic și include de obicei dureri în zonă, roșeață, umflături (umflături), hipersensibilitate. Sunt posibile manifestări frecvente ca urmare a procesului infecțios, inclusiv febră (febră), stare generală de rău, oboseală, cefalee etc.

În funcție de vârsta manifestărilor clinice, boala este împărțită în următoarele forme:

Orhita este de obicei acută, mai rar subacută, în timp ce epididimita este adesea subacută sau cronică. Când sunt afectate atât testiculul, cât și epididimul, este posibil atât evoluția acută, cât și cea cronică, în funcție de particularitățile procesului bolii.

În funcție de dezvoltarea sau lipsa de complicații a procesului cu un abces, afecțiunea este împărțită în două unități nosologice principale, și anume:

  • Orhita, epididimita și (epididim-orhita) orchiepididimita cu abces: Un abces (o cavitate umplută cu puroi) se dezvoltă cel mai adesea ca o complicație a afecțiunii. Manifestările clinice sunt identice, diferențele principale fiind în abordarea terapeutică. Orhita și epididimita sunt supuse unui tratament complet conservator, în timp ce dezvoltarea unui abces necesită o intervenție chirurgicală.
  • Orhita, epididimita și orchiepididimita fără abces: aceasta este cea mai frecventă formă a bolii, căreia îi lipsesc complicații grave și procesul de abces. Manifestările clinice sunt tipice, diagnosticul se bazează adesea pe examinare și pe constatările de laborator, iar tratamentul este în mare parte complet conservator (medicament).

Distincția dintre cele două forme ale bolii se bazează în principal pe diferitele metode de diagnostic (simptomele sunt identice, descoperirile fizice se suprapun, de asemenea) utilizând tehnici imagistice și/sau instrumentale. Distincția lor este necesară pentru a determina un tratament adecvat.

Alte complicații posibile, deși rare, ale orhitei și epididimitei includ modificări gangrenoase, tulburări de reproducere, răspândirea infecției și implicarea altor organe și structuri.

Diagnosticul orhitei și epididimitei

Diagnosticul orhitei și epididimitei necesită o abordare cuprinzătoare pentru a reduce riscul de diagnostic greșit al procesului.

Abordarea individuală a fiecărui pacient și desfășurarea unor cercetări cuprinzătoare ajută la identificarea cauzelor care au condus la dezvoltarea bolii și, în consecință, ajută semnificativ la crearea unui plan de tratament eficient.

De obicei, informațiile obținute de la:

În cursul procesului de diagnostic este necesar să se excludă alte boli asemănătoare orhitei și epididimitei, care afectează în principal sistemul urogenital. După confirmarea diagnosticului și posibila clarificare a cauzelor care au condus la dezvoltarea procesului bolii (la toți pacienții, acest lucru este posibil), procedăm la pregătirea unui plan de tratament adecvat, țintit și individualizat.

Tratament pentru orhită și epididimită

Tratamentul pentru orhită și epididimită este complex, majoritatea pacienților incluzând tratament conservator cu medicamente adecvate și măsuri generale pentru îmbunătățirea confortului și ameliorarea simptomelor bolii.

Elaborarea unui plan de tratament este mult facilitată în identificarea cauzelor care au dus la dezvoltarea bolii.

Cel mai frecvent, se utilizează unele dintre următoarele măsuri terapeutice (sau o combinație a acestora):

Prognoza la orhita si epididimita la un procent mare de pacienți este extrem de favorabil, în special în depistarea precoce a bolii și inițierea terapiei țintite.

Principalele măsuri preventive vizează creșterea culturii sănătății (utilizarea echipamentului de protecție în timpul actului sexual), plasarea vaccinurilor obligatorii din calendarul de imunizare (pentru a reduce riscul de oreion), tratamentul precoce al bolilor urologice, examinările preventive regulate.