masă

Dacă lucrătorul nu poate părăsi locul de muncă în timpul pauzei de masă, face parte din timpul său de lucru?


Pauzele din ziua lucrătoare sunt reglementate la art. 151 CT.
Artă. 151, alin. 1 din Codul muncii prevede că programul de lucru al salariatului este întrerupt de una sau mai multe pauze. Angajatorul asigură angajatul pauza de masa, care nu poate fi mai mică de 30 minute. Aceste pauze (conform alin. 1) nu sunt incluse în programul de lucru. Aceasta înseamnă că angajatul nu primește remunerație pentru timpul alocat pentru odihnă.
Conform art. 151, alin. 3 din Codul muncii în producțiile cu un proces continuu de muncă și în întreprinderile unde munca este continuă, angajatorul oferă salariatului mese în timpul programului de lucru. În acest caz, lucrătorii și angajații nu folosesc odihna în sensul alin. 1, și li se furnizează ora mesei, care se află în programul lor de lucru.

Nu există o definiție a termenului în legislația privind legislația muncii „Un proces continuu de lucru”. Există o jurisprudență contradictorie cu privire la modul în care ar trebui tratată o pauză de masă într-un mod de schimbare:

  • Potrivit unei opinii, în cazul unui proces continuu de producție/schimburi, schimburi/ora de masă determinată în mod normativ este inclusă în programul de lucru, dacă angajatul este obligat să fie prezent fizic într-un loc determinat de angajator.
  • Cealaltă opinie este că atunci când se lucrează în ture/ture/pauzele determinate normativ pentru mese nu sunt incluse în programul de lucru.

În acest sens, Adunarea Generală a Camerei Civile a Curții Supreme de Casație s-a pronunțat cu Decizia interpretativă № 8/2013 din 14 noiembrie 2014. În opinia sa, prima opinie a fost corectă din următoarele motive:

În mai multe hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la trimiterile la care s-a adresat, chestiunea dacă serviciul de serviciu sau alte cazuri în care angajatul este disponibil angajatorului fără a lucra efectiv tot timpul ar trebui să fie considerată în totalitate ca timp de lucru o hotărâre preliminară. Acestea sunt o decizie din 3.10.2000 în cazul C-303/98 Sindicato de Medicos de Asistencia Publica/Simap/împotriva Consiliului Sanitar și Consumului Generalității Valensiana, o decizie din 9.09.2003 în cazul C-151/02 Landesstadt Kiel împotriva Norbert Jaeger, hotărârea din 11 ianuarie 2007 în cauza C437/05 Jan Vorel împotriva Nemocnice Ceaky Krumilov, hotărârea din 25 noiembrie 2010 în cauza C-429/09 Gunter Fuss împotriva Stadt Halle. Conform acestor decizii, criteriul distinctiv pentru includerea pauzelor în programul de lucru este dacă în timpul serviciului angajatul este obligat să fie disponibil într-un loc stabilit de angajator.

Dacă angajatul are o astfel de obligație, întreaga sarcină, inclusiv partea inactivă/timpul de somn, hrana și nevoile fiziologice /, este considerată timp de lucru. În același sens este și dispoziția articolului 151, paragraful 3 din Codul muncii, potrivit căreia în procedurile cu un proces continuu de muncă și în întreprinderile în care munca este continuă, angajatorul oferă salariatului mese în timpul programului de lucru.

  • Această dispoziție distinge în mod clar restul pentru consum în caz de întrerupere a procesului de producție/art. 151, alin. 1, teza a doua din LC /, care nu este inclusă în programul de lucru/art. 151, alin. 2 din LC /, de timpul pentru hrănire, oferit de angajator într-un proces de producție continuu, care face parte din timpul de lucru. Prin urmare, în cazul unui proces continuu de producție/schimburi, schimburi/timpul de masă determinat în mod normativ este inclus în programul de lucru, dacă angajatul este obligat să fie prezent fizic la fața locului, determinat de angajator. Când angajatul își îndeplinește atribuțiile „de gardă”, timpul de lucru va fi doar timpul în care se desfășoară efectiv munca/cazul Simap /.

La formularea răspunsului la întrebare ar trebui să se țină seama de faptul că termenul legal utilizat în dispoziția articolului 151, alineatul 3 din LC este „ora mesei”, Și nu„ odihnă de masă ”în sensul art. 151, alin. 1 din LC.

Se poate concluziona că în nprocesul de producție neîntrerupt/schimburi, schimburi/ora de masă determinată în mod normativ este inclusă în programul de lucru, dacă angajatul este obligat să fie prezent fizic într-un loc stabilit de angajator.

Pauzele în timpul muncii (art. 151, alin. 1 LC) și timpul pentru mesele lucrătorilor și angajaților în producții cu un proces de lucru continuu și în întreprinderile în care munca este continuă (art. 151, alin. 3 LC) sunt determinate Regulamentele pentru ordinul intern de muncă (art. 4a din NRVPO).

Fiecare angajator este obligat să dispună de reglementări pentru ordinea internă a muncii (art. 181 LC).