măsură

Relațiile dintre Turcia și Rusia se schimbă semnificativ. Criza economică locală, prețurile scăzute la energie și eforturile europene de diversificare a energiei au slăbit Rusia. Moscova este, de asemenea, puternic implicată în criza în curs de desfășurare din Ucraina - care este chiar vizavi de Turcia, de cealaltă parte a Mării Negre. Poziția și problemele slabe ale Rusiei în Ucraina i-au făcut pe liderii turci să fie mult mai activi în regiune și acest lucru le-a schimbat abordarea față de omologii lor ruși.

Această nouă întorsătură a evenimentelor ar putea forța în cele din urmă Turcia să adopte o abordare mai agresivă a acțiunii rusești în Caucaz și Marea Neagră. Turcia ar putea juca, de asemenea, un rol în uniunea emergentă condusă de SUA în Europa Centrală și de Est.

Rusia și Turcia sunt situate pe două maluri opuse ale Mării Negre. Din punct de vedere geografic, acest lucru îi face să fie rivali istorici. Imperiul Rus și predecesorul Turciei, Imperiul Otoman, au concurat pentru control și influență de-a lungul coastelor Crimeei și Caucazului și au purtat un total de 12 războaie într-un sfert de secol. În 1952, Turcia a aderat la NATO și, datorită controlului asupra Bosforului, a devenit o parte importantă a Uniunii Occidentale în timpul Războiului Rece, permițând țării să întrerupă accesul sovietic la Mediterana.

În ultimul deceniu, puterea politică și economică în creștere a Turciei i-a permis să stabilească o politică regională independentă de Statele Unite fără a fi încă o provocare directă pentru Rusia. Turcia a continuat să se bazeze pe importurile rusești de gaze naturale, obligându-l să se abțină de la a juca un rol agresiv în Caucaz și Marea Neagră, unde influența regională rusă s-a intensificat în ultimul deceniu.

În ultimele săptămâni, însă, tensiunile dintre oficialii ruși și turci au devenit clare. În ultimul an, președintele rus Vladimir Putin și președintele turc Recep Tayyip Erdogan au menținut contacte strânse și au redus la minimum dezacordurile publice. Dar asta s-a schimbat la începutul lunii aprilie, când ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu a criticat public Rusia. El a condamnat atitudinea Rusiei față de minoritățile turcești din Crimeea, tătarii din Crimeea și a descris închiderea de către Moscova a televiziunii tătare din Crimeea drept „opresivă”.

Ca răspuns, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitry Peskov, a declarat că guvernul rus furnizează informații „cuprinzătoare” oficialilor turci. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, la rândul său, a răspuns reamintind Turciei că insistența Ankarei în ceea ce privește călătoria Crimeei prin Ucraina este singurul obstacol în calea monitorizării situației de acolo mai îndeaproape.

Ciocnirea verbală dintre Moscova și Ankara a venit în timp ce înalți oficiali turci au vizitat țările europene care sunt cele mai implicate în eforturile conduse de SUA pentru a stimula cooperarea în domeniul apărării pe flancul estic al NATO. La 20 martie, Erdogan a vizitat Ucraina, iar ministrul polonez de externe Grzegorz Schetyna a vizitat Ankara trei zile mai târziu. De la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii aprilie, înalți lideri turci au vizitat Slovenia, Slovacia, România, Moldova și Lituania.

Înainte de această serie de vizite, Turcia își păstra în mare măsură distanța față de alianța europeană condusă de SUA, preferând să rămână în relații bune cu vecinul său rus.

Schimbări în Marea Neagră

Poziția Turciei continuă să se schimbe ca răspuns la schimbările din situația de securitate a Mării Negre. Implicarea Rusiei în criza ucraineană a determinat țara să demonstreze forță pe coasta nordică a Mării Negre prin anexarea peninsulei strategice a Crimeii. Rusia și-a întărit poziția pe mare îmbunătățind starea majorității flotei sale din Marea Neagră cu echipamente noi și moderne. Acești pași i-au alarmat pe strategii turci, reamintind bătăliile de lungă durată pentru controlul regiunii și invazia istorică a Rusiei în țările otomane.

Dintre țările vizitate recent de liderii turci, Lituania și România s-au arătat dispuse să lucreze cu vecinii lor alături de NATO și Statele Unite, pentru a consolida apărarea, pentru a stabili noi structuri de coordonare și pentru rotații suplimentare de trupe. O parte din această alianță emergentă lucrează pentru a include Turcia. Dacă eforturile lor vor avea succes, Turcia va fi bastionul sudic al unui grup de țări care se întind de la Marea Baltică la nord până la Marea Mediterană, formând o apărare strategică împotriva Rusiei. Statele Unite sunt deosebit de interesate să includă Turcia în această alianță și să o aducă și mai aproape de partenerii săi NATO.

Modificările comportamentului regional al Turciei sunt legate de schimbările dinamicii energetice. Turcia importă jumătate din gazele sale naturale din Rusia. În 2014, Turcia a plătit aproximativ 418 dolari pentru 1.000 de metri cubi de gaz natural rusesc, mult mai scump decât unele țări europene. Acest preț ridicat a fost o funcție a dependenței Turciei de energia rusă.

Negocierea unei reduceri semnificative a prețurilor la gazele naturale este una dintre prioritățile de top ale Turciei. În același timp, conform acordului din 2010, compania rusă de stat Rosatom va construi prima centrală nucleară a Turciei în sudul orașului Akkuyu. Dar proiectul de 22 de miliarde de dolari, care va fi finanțat de Rusia, este amânat din motive financiare și de mediu și ar putea fi finalizat acum în 2022 în loc de 2019.

În timpul unei vizite în Turcia, la 1 decembrie, președintele rus Vladimir Putin a anunțat anularea proiectului planificat South Stream. Sfârșitul proiectului a fost complicat de creșterea costurilor și de barierele de reglementare din partea Uniunii Europene. În schimb, Moscova a lansat un plan pentru o nouă conductă care să ajungă în Turcia prin Marea Neagră și să transporte gazul rusesc la granița cu Grecia, un proiect cunoscut sub numele de Fluxul Turcesc.

Pentru Turcia, o nouă conductă ar aduce venituri suplimentare și ar ajuta la securitatea energetică a țării, întrucât jumătate din gazele naturale importate de Turcia în prezent din Rusia trec prin Ucraina instabilă. Putin a adăugat că Turcia va primi o reducere de 6% a prețurilor la achizițiile de gaze din Rusia în 2015 și va importa încă trei miliarde de metri cubi anul acesta din Rusia - o prelungire a conductei Blue Stream.

Cu toate acestea, în decembrie au existat semne că Rusia ar putea să nu poată finanța fluxul turc. Rata de schimb volatilă a rublei și prețurile la energie scăzute persistente reduc capacitatea financiară a Rusiei. Turcia este conștientă de situația vulnerabilă a Rusiei și se teme de propriul deficit de cont curent. Ankara profită de ocazie pentru a cere prețuri chiar mai mici la gazele naturale. Pe 27 februarie, ministrul turc al energiei, Taner Yildiz, a anunțat că Rusia va oferi o reducere de 10,25% a prețului pentru Turcia.

Cu toate acestea, câteva săptămâni mai târziu, Yildiz a clarificat că, deși există un acord de reducere a prețului, acordul urmează să fie semnat de ambele părți. Acordul pare să fi întâmpinat obstacole. Există indicii că Rusia dorește un angajament mai ferm din partea Turciei cu privire la fluxul turcesc înainte de a se retrage. Dacă înainte de dependența Turciei de Rusia pentru cea mai mare parte a aprovizionării cu gaze naturale, forța autoritățile turce să fie de acord cu prețuri ridicate, acum problemele financiare din ce în ce mai mari ale Rusiei și incapacitatea sa de a implementa asistența financiară promisă pentru „Turcia Turcească” consolidează poziția Turciei în cadrul negocierilor.

Cu toate acestea, capacitățile Kremlinului sunt limitate din cauza prețurilor scăzute la energie și a unei crize economice interne. Acest lucru face ca Rusia să fie mai dependentă de clienții săi. Când prețurile mondiale la energie erau ridicate, Kremlinul a folosit gazul natural ca armă în politica sa externă, oferind prețuri mai mici unor țări sau amenințând altele cu reducerea aprovizionării. Dar acum Rusia nu își poate permite să piardă veniturile din proviziile suspendate sau reducerile de preț pe termen lung - fapt văzut în evenimentele recente din Ucraina, unde Rusia a permis o prelungire de trei luni a acordului privind gazele naturale după ce Kievul și-a mărit aprovizionarea din Europa.

Poziția Turciei în discuțiile cu Rusia este, de asemenea, mai puternică din cauza progreselor în negocierile dintre Iran și Occident. Noile aprovizionări cu gaze provenite din Iran vor reduce probabil rolul Rusiei ca principal furnizor de gaze din Turcia. Proiectele pentru un nou coridor sudic sunt, de asemenea, planificate să funcționeze în următorii câțiva ani, iar în 2018 Turcia intenționează să primească 10 miliarde de metri cubi pe an din zăcământul Shah Deniz 2 din Azerbaidjan.

Turcia ar putea importa și mai mult gaz natural din Turkmenistan dacă se construiește o conductă trans-caspică. Aprovizionările din țări precum Iranul și Azerbaidjanul ar putea reduce în mod semnificativ dependența Turciei de aprovizionarea cu energie a Rusiei - lucru pe care negociatorii ruși și turci îl au în vedere atunci când discută despre prețuri și aprovizionări. Extensiile propuse ale Curentului Turc și ale Coridorului de Sud sunt proiecte pe termen lung care necesită asistență financiară și politică semnificativă din partea actorilor externi.

Consumul de gaze naturale în Turcia a crescut cu aproximativ 10 miliarde de metri cubi începând cu 2010, ceea ce va asigura Rusia un partener energetic important pentru țară. Turcia va saluta orice ofertă, deoarece dorește să primească taxe de tranzit oriunde poate, dar voința politică și potențiala povară financiară a proiectelor Coridorului de Sud vor ieși victorioase.

Noi considerații Kremlinul vede pericolul unei cooperări mai strânse între Turcia și Occident. Deși Turcia este membră a NATO și participă la exerciții navale cu țările Mării Negre, este conștientă de preocupările Rusiei în materie de securitate. Turcia controlează Marea Neagră și, astfel, accesul Rusiei la Mediterana. Rusia este implicată într-un conflict cu Statele Unite și Europa cu privire la viitorul Ucrainei, astfel încât o implicare mai mare a Turciei în NATO ar fi o provocare pentru aceasta.

Turcia testează angajamentul Moscovei față de relațiile bilaterale cu Ankara, invitând președintele rus la o ceremonie care marchează aniversarea bătăliei de la Gallipoli. Guvernul turc a programat evenimentul să coincidă cu o ceremonie din Armenia care marchează 100 de ani de la genocidul armean. Armenia este un aliat cheie al Rusiei, iar aniversarea ridică o problemă încărcată istoric în Turcia. Un purtător de cuvânt al lui Putin a declarat că președintele participă la o ceremonie la Erevan pe 19 martie.

Reacția Rusiei la trucul turc a fost orientativă. La sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie, relațiile Turciei cu Rusia au devenit mai tensionate, iar planurile lui Putin par să se fi schimbat. În încercarea de a menține relațiile Rusia-Turcia în siguranță, Peskov a renunțat la confirmarea inițială a unei vizite la Erevan, spunând că participarea Rusiei la ceremonie este încă în discuție.

Între timp, pe 9 aprilie, Peskov a subliniat că Rusia va trimite un înalt oficial la ceremonia aniversară a bătăliei de la Gallipoli. Decizia Kremlinului de a sublinia semnificația aniversării ar fi putut contribui la anunțul ambasadorului turc la Moscova, la 10 aprilie, că Erdogan va vizita Rusia până la sfârșitul anului.

Turcia ar putea reprezenta o amenințare serioasă pentru interesele rusești în regiune, în special în Caucaz. Turcia are legături politice strânse cu Azerbaidjanul. Tensiunile dintre Azerbaidjan și Armenia din cauza disputatei regiuni Nagorno-Karabakh au crescut în ultimele luni, dar nu există încă un conflict deschis, datorită parțial prezenței militare a Rusiei în Armenia. O Rusia slăbită combinată cu o Turcia mai agresivă ar putea agrava și mai mult relațiile dintre Azerbaidjan și Armenia și ar putea duce la intervenția turcească.

Dacă Turcia ia măsuri pentru a participa la Alianța țărilor condusă de SUA la sfârșitul Europei, Ankara ar ajuta Statele Unite în strategia sa de a-și consolida treptat prezența în regiune. Cu ajutorul Turciei, Rusia va fi în mare parte înconjurată în Marea Neagră. Turcia controlează drumul peste Bosfor și își menține propria prezență navală în Marea Neagră, alături de cea a aliaților occidentali, România, Bulgaria și Ucraina.

Problemele interne ale Rusiei și intrarea acesteia în Ucraina au schimbat modul în care interacționează Ankara cu Moscova. Pentru Turcia, acțiunile Rusiei în Ucraina reprezintă o amenințare la adresa stabilității în regiunea Mării Negre. Rusia nu va putea satisface principalele cereri de energie ale Turciei, și anume reducerea prețului la gaz, deoarece își continuă lupta dificilă pentru a-și depăși criza economică.

În același timp, Turcia este hotărâtă să-și reducă dependența de gazul natural rusesc grație proiectelor din coridorul de sud și noilor aprovizionări care se așteaptă să vină din țări precum Azerbaidjanul și Iranul. Turcia se poate apropia de Statele Unite și poate juca un rol mai activ în eforturile de apărare susținute de Vest în aripa estică a NATO. Dacă ar face această alegere, aceasta ar schimba dinamica regională în consecință.