Teheran, 2 ianuarie, Eric Randolph de la AFP

sunt

În ciuda lozincilor împotriva regimului ridicate de protestatari în Iran, experții consideră că actuala mișcare de protest este motivată de aceeași furie care a cuprins alte țări afectate de măsuri de austeritate.

"Ceea ce determină cel mai adesea iranienii să iasă în stradă sunt problemele economice obișnuite - nemulțumirea față de lipsa locurilor de muncă, incertitudinea cu privire la viitorul copiilor lor", a declarat pentru AFP Esfandar Batmangelidj, fondatorul Forumului de afaceri Europa-Iran.

Potrivit expertului, neliniștile recente au fost provocate de măsurile de austeritate introduse de președintele Hassan Rohani de când a venit la putere în 2013, cum ar fi reducerile cheltuielilor sociale și creșterea prețurilor la combustibil anunțate acum câteva săptămâni.

"Este cu siguranță dificil pentru Rohani să promoveze măsuri de austeritate, dar acestea sunt măsuri necesare pentru a aborda inflația și problemele valutare, precum și pentru a încerca să facă Iranul mai atractiv pentru investiții", a spus Batmangelidge.

Austeritatea, „după o perioadă foarte dificilă de sancțiuni, nu poate însă să nu testeze răbdarea oamenilor”.

Protestele au început joi în Mashhad, al doilea oraș ca mărime din Iran, înainte de a mătura țara. Cel puțin șase persoane au fost ucise (ed. Conform AFP ieri; alte nouă au fost raportate ucise astăzi) în revolte din cauza protestelor care au dus la violență în multe locuri. Sute au fost arestate.

Sloganuri precum „moartea dictatorului” și atacurile asupra simbolurilor regimului au dat protestelor - cele mai mari din 2009 - un aspect revoluționar.

Guvernul a acuzat „elemente rău intenționate” din străinătate că au alimentat mișcarea de protest.

Unii suspectează, de asemenea, că conservatorii, rivali ai curentului moderat, din care face parte Rohani, vor să saboteze politicile economice ale guvernului, riscând să declanșeze o mișcare care ar putea fi dificil de controlat.

"Există dovezi, în special în Mashhad, că protestele au fost organizate pentru a culege dividende politice", a declarat Amir Mohebiyan, expert la Teheran, pentru agenția de presă iraniană Tasnim.

El a subliniat că organizatorii acestei mișcări "evident nu se așteptau ca aceasta să atingă o asemenea amploare. Nu vă puteți juca cu mișcările de protest".

Bănci de faliment

Cu toate acestea, nemulțumirea față de situația economică a fost resimțită de câțiva ani și a dominat ultimele alegeri din mai.

Au avut loc deja mici proteste: în ultimele săptămâni, ILNA legată de sindicat a raportat, în special, proteste ale sutelor de muncitori ai petrolului pentru întârzieri salariale, precum și ale producătorilor de tractoare din Tabriz, care s-au pronunțat împotriva închiderii fabricii lor.

Nemulțumirile s-au intensificat doar cu falimentul companiilor de credit, care a afectat milioane de investitori.

Numărul acestor companii a crescut semnificativ în timpul mandatului președintelui Mahmoud Ahmadinejad. S-au prăbușit după ce bula a izbucnit pe piața imobiliară.

"Nu sunt surprins de aceste proteste. În ultimii doi ani, am avut marșuri împotriva băncilor și instituțiilor de credit", a declarat Majtaba Mousavi, politolog la Teheran.

"Toată lumea spune că protestatarii provin din clasele sărace, dar mulți dintre ei sunt din clasa de mijloc, care și-a pierdut o mulțime de active", a declarat el pentru AFP.

Dreptul la protest

În ciuda motivelor economice evidente, nemulțumirea față de restricția libertăților civile continuă.

Chiar și membrii clasei politice conservatoare recunosc că iranienii nu au prea multe ocazii de a-și exprima nemulțumirea.

"Constituția noastră recunoaște dreptul de a protesta, dar practic nu există niciun mecanism de utilizare", a declarat pentru ISNA Golamreza Mesbahhi Mogdam, un purtător de cuvânt al Asociației (conservatoare) a Clerului Militant.

"Autoritățile trebuie să asculte oamenii. Și mass-media are datoria de a acoperi protestele.".

Duminică, președintele Rohani însuși a cerut crearea unui „spațiu” în care oamenii să își poată exprima „grijile zilnice”.

Unii experți se îndoiesc că protestele ar putea reprezenta o amenințare gravă pentru regim și consideră că nu par să urmeze un model organizațional clar.

Sloganurile politice sunt văzute ca un avantaj neașteptat pentru regim, care îi permite să ia măsuri dure împotriva protestatarilor, descriindu-i drept anti-sociali și predispuși la violență.

"Sistemul preferă protestele politice decât cele economice, deoarece primele sunt mai ușor de controlat", a spus Mousavi.