Cercetare

Acidul valproic este utilizat singur sau împreună cu alte medicamente antiepileptice pentru a trata convulsiile de absență, convulsiile tonico-clonice generalizate și convulsiile epileptice. Le reduce severitatea și frecvența.

valproic

Majoritatea acidului valproic (până la 90%) care circulă în sânge este legat în mod normal de proteine. În uremie sau în timpul terapiei concomitente cu alte medicamente care au o afinitate puternică pentru proteine ​​(cum ar fi fenitoina), acidul valproic este deplasat de proteina sa purtătoare. Acest lucru duce la o fracție liberă mai mare a medicamentului și la o creștere a valorilor sale în sânge.

Concentrațiile de acid valproic din sânge trebuie menținute într-un interval terapeutic restrâns. Dacă nivelul este prea scăzut, efectul terapeutic poate fi insuficient, dar dacă este prea mare, severitatea și numărul simptomelor pot crește. Echilibrul este adesea dificil de realizat, deoarece medicamentul este metabolizat de ficat și procesat la o rată care variază de la pacient la pacient.

INFO Aflați mai multe:

Activitatea neurologică și toxicitatea acidului valproic sunt direct legate de fracțiunea liberă, liberă, a medicamentului. Prin urmare, monitorizarea concentrațiilor sanguine este esențială pentru determinarea și ajustarea dozei de medicament. Acest lucru este deosebit de important în cazul utilizării concomitente a medicamentelor puternic asociate proteinelor, hipoalbuminemiei, sarcinii, insuficienței renale sau hepatice și a vârstei înaintate. În aceste situații există o fracțiune disproporționat de mare de acid valproic liber în sânge în raport cu cantitatea totală din organism.

Scopul studiului

Scopul testului este de a determina concentrația de acid valproic în sânge. Acest lucru este necesar pentru:

  • monitorizarea acidului valproic liber în sânge;
  • menținerea nivelului terapeutic în timpul tratamentului cu acid valproic;
  • evaluarea potențialului său de toxicitate.

Când se testează acidul valproic?

Se recomandă ca testul să fie efectuat la intervale regulate pentru a monitoriza nivelul medicamentului sau atunci când pacientul prezintă semne de toxicitate.

Este prescris la începerea tratamentului cu acid valproic pentru a asigura o concentrație sanguină stabilă în domeniul terapeutic.

În plus, apariția efectelor secundare din tratament este esențială. Acestea pot include:

  • greață, vărsături, diaree;
  • ameţeală;
  • creșterea sau pierderea anormală în greutate;
  • vedere încețoșată sau dublă, mișcări oculare necontrolate;
  • modificări ale dispoziției;
  • vânătăi și sângerări neobișnuite;
  • Pierderea parului;
  • sunete în urechi;
  • dureri de spate.

Pregătirea înainte de examinare

Nu este nevoie de pregătire prealabilă pentru studiu. Adesea, timpul recomandat pentru prelevarea probei este chiar înainte de următoarea doză, când nivelul medicamentului este cel mai scăzut. Acest lucru asigură menținerea cantității minime de medicamente eficiente în sânge.

Repetiţie

Metodă

  • CEDIA = imunoanaliză donatoare de enzime clonate (metodă imunoenzimatică folosind tehnologia ADN recombinant)

Valori de referință (normă)

  • Interval terapeutic: 50-100 ug/ml
  • Intervalul toxic: > 200

Interpretarea rezultatelor

Intervalul general acceptat pentru valorile terapeutice ale acidului valproic este între 50-100 mg/L. Scăderea valorilor acidului valproic liber poate indica o dozare insuficientă și lipsa efectelor terapeutice optime. Valorile crescute pot fi asociate cu efecte toxice.
Indiferent de rezultate, pacienții nu trebuie să crească, să scadă sau să nu mai ia medicamentele fără consultarea medicului. Reglarea autodozei poate crește riscul de convulsii și poate afecta aportul altor medicamente. Determinarea dozei și ajustările trebuie evaluate individual.