INGO MANTOIFEL, șef al ediției rusești a Deutsche Welle.

acum

Ingo Mantoyfel

Miniștrii de externe ai Germaniei, Franței, Rusiei și Ucrainei negociază o încetare a focului în estul Ucrainei - dar până în prezent nu au avut niciun rezultat. Între timp, luptele din Donetsk și Luhansk se intensifică. Pe fondul acestei noi escaladări, s-a anunțat că președintele ucrainean Poroshenko și președintele rus Putin se vor întâlni la Minsk în aproape o săptămână. Conflictul intră într-o nouă fază - în zilele următoare se va decide dacă actualul război ruso-ucrainean se va transforma într-un război oficial între cele două țări.

Kievul se bazează pe o soluție militară

Devine din ce în ce mai dificil să înțelegem exact ce se întâmplă în estul Ucrainei. Dar este un fapt că încă de la sfârșitul lunii iunie, conducerea ucraineană s-a declarat fără echivoc o soluție militară la conflictul din Donetsk și Luhansk. După multe încercări eșuate de a rezolva conflictul, președintele Poroshenko pur și simplu nu a avut de ales. Și dărâmarea unui avion de pasageri din Malaezia, cel mai probabil de către separatiștii pro-ruși, a determinat comunitatea mondială să arate o mai bună înțelegere a politicii.

În prezent, Kievul nu este interesat să stabilească un armistițiu - cu condiția ca acesta să înghețe doar situația actuală și să permită separatiștilor să-și recapete respirația. Scopul Kievului este de a cuceri Donetsk și Luhansk până în ziua independenței Ucrainei - 24 august, chiar dacă se va termina într-o catastrofă umanitară majoră. În cele din urmă, Kievul poate încerca să recâștige controlul asupra întregii frontiere ruso-ucrainene.

Ce scopuri urmărește Moscova?

În unele dintre zonele de frontieră controlate de separatisti, sosesc în mod constant întăriri rusești, atât arme, cât și luptători. Se pare că politica rusă vizează destabilizarea Ucrainei de Est. Moscova vrea în mod clar să împiedice Kievul să recâștige controlul asupra lui Donbass, care urmărește mai multe obiective simultan: slăbirea noii conduceri de la Kiev și construirea unei structuri separatiste între Ucraina și Rusia, care să fie atât un tampon împotriva Kievului pro-occidental, cât și o miză în posibilele viitoarele negocieri privind viitorul politic al Ucrainei.

Cu toate acestea, cel târziu după căderea avionului din Malaezia, a devenit foarte clar că Moscova juca într-o bancă. Statele Unite și Uniunea Europeană au impus sancțiuni severe Rusiei, reacționând mult mai dur decât se aștepta Kremlinul. Drept urmare, Moscova a răspuns în grabă cu contra-sancțiuni, care însă vor afecta populația rusă mult mai mult decât producătorii de alimente europeni. Faptul că Belarus și Kazahstan, care se află în Uniunea Eurasiatică cu Rusia, refuză până acum să adere la aceste sancțiuni, arată cât de prost considerată este politica Rusiei.

Ultima sansa

Kremlinul trebuie să decidă acum dacă va continua să sprijine separatiștii. Și dacă se folosește catastrofa umanitară din estul Ucrainei ca pretext pentru o ofensivă militară deschisă. Acest curs are mulți susținători în rândul elitei politice rusești - în special în complexul militar-industrial și în cercurile naționaliștilor. Ei speră că izolarea Rusiei de piețele mondiale va duce la reindustrializarea țării, ceea ce se va face cu rezervele de bani acumulate de-a lungul anilor.

Alternativa ar fi ca președintele Putin să aleagă o politică de descalare, ceea ce ar însemna sfârșitul sprijinului pentru separatiști. Cu toate acestea, el va face acest lucru numai dacă Ucraina și Uniunea Europeană vor oferi o soluție care îi va permite să iasă din criză fără a arăta ca un învins. Deoarece consecințele interne ale unei înfrângeri aparente ar fi foarte periculoase pentru Putin - chiar mai periculoase decât un posibil război deschis împotriva Ucrainei.

Viitoarea întâlnire a lui Putin și Poroshenko la Minsk oferă o oarecare speranță pentru găsirea unei soluții diplomatice. Iar faptul că Angela Merkel va vorbi cu Poroșenko la Kiev cu puțin timp înainte demonstrează fără echivoc că cancelarul german știe foarte bine cât de mare este pariul actual.

Articolul este retipărit de Deutsche Welle

INGO MANTOIFEL, șef al ediției rusești a Deutsche Welle.

Ingo Mantoyfel

Miniștrii de externe ai Germaniei, Franței, Rusiei și Ucrainei negociază o încetare a focului în estul Ucrainei - dar până în prezent nu au avut niciun rezultat. Între timp, luptele din Donetsk și Luhansk se intensifică. Pe fondul acestei noi escaladări, s-a anunțat că președintele ucrainean Poroshenko și președintele rus Putin se vor întâlni la Minsk în aproape o săptămână. Conflictul intră într-o nouă fază - în zilele următoare se va decide dacă actualul război ruso-ucrainean se va transforma într-un război oficial între cele două țări.

Kievul se bazează pe o soluție militară

Devine din ce în ce mai dificil să înțelegem exact ce se întâmplă în estul Ucrainei. Dar este un fapt că încă de la sfârșitul lunii iunie, conducerea ucraineană s-a declarat fără echivoc o soluție militară la conflictul din Donetsk și Luhansk. După multe încercări eșuate de a rezolva conflictul, președintele Poroshenko pur și simplu nu a avut de ales. Și dărâmarea unui avion de pasageri din Malaezia, cel mai probabil de către separatiștii pro-ruși, a determinat comunitatea mondială să arate o mai bună înțelegere a politicii.

În prezent, Kievul nu este interesat să stabilească un armistițiu - cu condiția ca acesta să înghețe doar situația actuală și să le permită separatiștilor să-și recapete răsuflarea. Scopul Kievului este de a cuceri Donetsk și Luhansk până în ziua independenței Ucrainei - 24 august, chiar dacă se va termina într-o catastrofă umanitară majoră. În cele din urmă, Kievul poate încerca să recâștige controlul asupra întregii frontiere ruso-ucrainene.

Ce scopuri urmărește Moscova?

În unele dintre zonele de frontieră controlate de separatisti, sosesc în mod constant întăriri rusești, atât arme, cât și luptători. Se pare că politica rusă vizează destabilizarea Ucrainei de Est. Moscova vrea în mod clar să împiedice Kievul să recâștige controlul asupra lui Donbass, care urmărește mai multe obiective simultan: slăbirea noii conduceri de la Kiev și construirea unei structuri separatiste între Ucraina și Rusia, care să fie atât un tampon împotriva Kievului pro-occidental, cât și o miză în posibilele viitoarele negocieri privind viitorul politic al Ucrainei.

Cu toate acestea, cel târziu după căderea avionului din Malaezia, a devenit foarte clar că Moscova juca într-o bancă. Statele Unite și Uniunea Europeană au impus sancțiuni severe Rusiei, reacționând mult mai dur decât se aștepta Kremlinul. Drept urmare, Moscova a răspuns în grabă cu contra-sancțiuni, care însă vor afecta populația rusă mult mai mult decât producătorii de alimente europeni. Faptul că Belarus și Kazahstan, care se află în Uniunea Eurasiatică cu Rusia, refuză până acum să adere la aceste sancțiuni, arată cât de prost considerată este politica Rusiei.

Ultima sansa

Acum, Kremlinul trebuie să decidă dacă va continua să sprijine separatiștii. Și dacă se folosește catastrofa umanitară din estul Ucrainei ca pretext pentru o ofensivă militară deschisă. Acest curs are mulți susținători în rândul elitei politice rusești - în special în complexul militar-industrial și în cercurile naționaliștilor. Ei speră că izolarea Rusiei de piețele mondiale va duce la reindustrializarea țării, ceea ce se va face cu rezervele de bani acumulate de-a lungul anilor.

Alternativa ar fi ca președintele Putin să aleagă o politică de descalare, ceea ce ar însemna sfârșitul sprijinului pentru separatiști. Cu toate acestea, el va face acest lucru numai dacă Ucraina și Uniunea Europeană vor oferi o soluție care îi va permite să iasă din criză fără a arăta ca un învins. Deoarece consecințele interne ale unei înfrângeri aparente ar fi foarte periculoase pentru Putin - chiar mai periculoase decât un posibil război deschis împotriva Ucrainei.

Viitoarea întâlnire a lui Putin și Poroshenko la Minsk oferă o oarecare speranță pentru găsirea unei soluții diplomatice. Iar faptul că Angela Merkel va vorbi cu Poroșenko la Kiev cu puțin timp înainte, arată fără echivoc că cancelarul german știe foarte bine cât de mare este pariul actual.

Articolul este retipărit de Deutsche Welle