aristocrat

Stiai asta printre pasionații admiratori ai sparanghelului s-au numărat Iulius Cezar, Octavian Augustus, regele William al III-lea al Angliei, Președintele SUA Thomas Jefferson, doamna de Pompadour, Ludovic al XIV-lea?

Poate tu de aceea sunt numiți aristocrați printre legume.

Este interesant faptul că au fost cunoscuți și în Bulgaria medievală, iar în unele surse sunt menționați ca sparanghel. Se afirmă chiar că până în 1944 Bulgaria a fost cel mai mare producător de sparanghel din Europa.

După 9 septembrie, însă, au fost declarați burghezi și au dispărut de pe piață.

Astăzi există din nou producători bulgari ale căror produse sunt la nivel european și foarte gustoase.

Origine
Sparanghelul a apărut în regiunile temperate din Europa Centrală și de Sud, Africa de Nord, Asia Centrală și Continentală. În sălbăticie, ele cresc pe teren nisipos. Au fost cultivate încă din antichitate, dar secolul al XVIII-lea este considerat a fi începutul cultivării conștiente.

Valoare nutritionala
Sparanghelul aparține familiei Lily, care include atât ceapă, cât și usturoi. Sunt o sursă excelentă de acid folic. Sunt bogate în vitaminele A, C și E și se clasează printre legumele cu cel mai mare conținut de vitamina B.

Acestea includ, de asemenea, potasiu, calciu, sodiu, fosfor, magneziu, fier, iod și oligoelemente.. Aceste legume au un efect benefic asupra rinichilor, ficatului și funcțiilor pulmonare.

Participă foarte eficient la eliminarea toxinelor din organism, iar fibrele lor ajută acțiunile intestinelor.

Tipuri
Majoritatea sparanghelului se culeg primăvara când au o înălțime de 6 până la 8 inci (1 inch = 2,54 cm) și au tulpini delicate, suculente și capete strânse și dense.

Odată coapte, tulpinile de sparanghel devin ca un copac și frunzele de ferigă cresc din cap, făcându-le necomestibile.

Deși cultivate pe scară largă și în multe țări, acestea sunt cele mai abundente din martie până la sfârșitul lunii iunie. Există peste 300 de specii de sparanghel, dintre care doar 20 sunt comestibile. Se încadrează în 3 categorii principale: sparanghel verde, sparanghel alb, sparanghel violet (violet).

Sparanghelul verde este cea mai comună specie, crește deasupra solului și se culege când atinge o înălțime de aproximativ 20 cm. Ei își datorează culoarea și aroma clorofilei. Sunt parfumate și au un gust mai pronunțat decât cel al sparanghelului alb.

Sparanghelul alb este cel mai apreciat. Sunt cultivate în întuneric, acoperite cu sol, astfel încât să nu capete o culoare verde și sunt culese de îndată ce apar deasupra solului. Astfel, rămân de culoare albă, cu o nuanță perlată, iar lipsa luminii le conferă un gust foarte delicat și fin. Cu cât sunt mai groase, cu atât prețul este mai mare. Deși sunt mai fragile decât verdele, au un gust mai puțin pronunțat și sunt mai scumpe deoarece cultivarea lor necesită mai multă îngrijire.

Sparanghelul violet (violet) are o aromă fructată și se culege la o înălțime de numai 5-7 cm. Se cultivă în același mod, dar înainte de a fi culese, sunt lăsate pentru o scurtă perioadă de timp în lumina soarelui. Aceștia sunt de fapt sparanghel alb lăsat să crească deasupra solului. Contactul cu soarele le schimbă culoarea și activează substanța roșu-violet antocian. Gustul lor este dulce și fructat.

Ce sparanghel să cumpere?
Indiferent dacă este subțire sau gros, alegeți sparanghelul cu tulpini ferme, proaspete și capete ferme și ușoare, fără urme de pete sau înmuiere. Selectarea exemplarelor de dimensiuni apropiate le va asigura o pregătire uniformă. Evitați sparanghelul gălbui cu tulpini moi care încep să înflorească, deoarece asta înseamnă că sunt ascuțiți.

Cum să le pregătiți?
Aburirea este o modalitate bună de a face sparanghel. Se vând aragazuri speciale cu aburi, în care sparanghelul stă vertical într-un coș interior.

În acest fel, acestea sunt pregătite uniform, deoarece partea inferioară este complet gătită și vârfurile fragile sunt ușor înăbușite. Când sparanghelul este gata, scufundați-l imediat în apă rece pentru a opri procesul de gătit.

Scurgeți-le și când sunt reci, serviți fierbinți sau răcite.

Sparanghelul poate fi gătit și la cuptorul cu microunde. Evitați să le gătiți în tigaie de fier, deoarece conțin taninuri care reacționează cu contactul cu fierul și astfel se schimbă culoarea lor.

Cum să le păstrați?
Sparanghelul este foarte volatil. Înfășurat într-o cârpă umedă și plasat într-o pungă de plastic perforată în frigider, poate fi păstrat timp de maximum 3 zile. Cea mai potrivită opțiune de depozitare este de a le blanch, deoarece acestea pot rămâne la congelator cel puțin 9 luni.

Citeste mai mult:

.html "height =" 400 "width =" 100% "frameborder =" 0 "scrolling =" no ">