Oamenii de știință au găsit o legătură între schizofrenie și virusul Epstein-Barr, un tip de virus herpes. Deocamdată, însă, nu este clar care este dependența. Studiul ar fi putut identifica un nou factor de risc de mediu asociat cu schizofrenia.

virusul

Schizofrenia este o boală cronică caracterizată prin percepții confuze asupra realității, halucinații și comportament modificat care afectează peste 21 de milioane de oameni din întreaga lume.

În noul studiu, experții de la John Hopkins din Baltimore și Shepard Pratt din Townson au găsit dovezi ale unei legături între schizofrenie și virusul Epstein-Barr. Este un virus herpes care provoacă mononucleoză infecțioasă și se transmite prin salivă.

Cercetătorii au raportat într-un articol publicat în Buletinul Schizofreniei că au observat niveluri mai ridicate de anticorpi împotriva virusului Epstein-Barr la persoanele cu schizofrenie decât la persoanele fără boli mintale.

Niveluri mai ridicate de anticorpi sugerează expunerea la virus, dar nu este clar dacă infecția cu virusul Epstein-Barr face oamenii mai vulnerabili la schizofrenie sau dacă schizofrenia afectează sistemul imunitar.

„Suntem interesați de rolul agenților infecțioși precum virusul Epstein-Barr în schizofrenie și alte tulburări psihice grave, așa că am făcut acest studiu pentru a analiza asociațiile”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Robert Yolken.

Relația dintre schizofrenie și infecție?
Cercetările au identificat până acum câțiva factori genetici de risc pentru schizofrenie, dar recunoaște și posibilitatea ca anumiți factori de mediu, inclusiv infecțiile, să crească riscul de a dezvolta boala.

În noul studiu, cercetătorii au lucrat cu 743 de participanți, dintre care 432 au avut schizofrenie și 311 nu au avut probleme de sănătate mintală (grupul de control). Aproximativ 55% dintre participanți erau bărbați.

Dr. Yolken și colegii săi au comparat nivelurile de anticorpi împotriva virusului Epstein-Barr la participanții cu schizofrenie la cei din grupul de control. Au găsit participanți la grupul cu schizofrenie cu niveluri de 1,7-2,3 ori mai mari de anticorpi decât la grupul de control. Acești participanți nu au avut niveluri mai ridicate de anticorpi împotriva altor tipuri de infecții, cum ar fi varicela sau virusul herpes simplex tip 1, care este, de asemenea, transmis oral.

Un răspuns neobișnuit la virusul Epstein-Barr
Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că persoanele cu risc genetic ridicat de schizofrenie, care au prezentat, de asemenea, un nivel ridicat de anticorpi împotriva virusului Epstein-Barr, erau mai susceptibile de a fi în grupul schizofreniei, de peste opt ori.

Aproximativ 10% dintre participanții cu schizofrenie au avut un nivel ridicat de anticorpi împotriva acestui tip de virus herpes și un risc genetic mai mare pentru schizofrenie. În grupul de control, puțin peste 1% dintre participanți au prezentat astfel de niveluri de anticorpi.

"Am constatat că persoanele cu schizofrenie au avut un răspuns neobișnuit la virusul Epstein-Barr. Acest lucru sugerează că prevenirea și tratamentul virusului Epstein-Barr pot fi o abordare pentru prevenirea și tratamentul tulburărilor mentale grave, cum ar fi schizofrenia", spune Dr. Robert, Yolken

Studiul nu urmărește să stabilească legături cauzale, dar cercetătorii sugerează că prevenirea infecției cu virusul Epstein-Barr poate fi utilă în contextul riscului de schizofrenie.

Administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA) nu a aprobat încă niciun medicament pentru tratarea acestui tip de virus herpes. Cercetătorii studiază în prezent unele medicamente cu potențial terapeutic.

Virusul Epstein-Barr (Herpesvirusul uman 4, HHV-4) este un virus din grupul virusurilor herpetice. Se estimează că peste 90% dintre oameni au dovezi (anticorpi) ale unei infecții. La prima întâlnire cu acest virus, se dezvoltă mononucleoză infecțioasă, care are loc cu limfonodulopatie generalizată, modificări ale gâtului și numărului de sânge. Se transmite ușor prin salivă, motiv pentru care se numește boala sărutării (studii la studenții americani). Infecția este de obicei autolimitată și nu devine cronică la persoanele cu un sistem imunitar normal. Reactivând-o, totuși. poate apărea în deficit imunitar, congenital sau dobândit.