De la schimbarea antibioticului la apariția unui ulcer de stomac

Dacă ați avut ulcer la stomac în urmă cu câteva decenii, probabil vi s-ar spune că se datorează stresului sau dietei. 1.2 Datorită laureaților Nobel, dr. Robin Warren și dr. Barry Marshall, în anii 1980, s-a constatat că ulcerul de stomac este legat de bacteria Helicobacter pylori (H. pylori). Aceasta înseamnă că antibioticele sunt deja utilizate pentru a trata unele tipuri de ulcere gastrice. 1 Unele studii recente pe probiotice au arătat că pot ajuta la infecții mai dificil de tratat H. pylori, reducând în același timp efectele secundare neplăcute ale antibioticelor. 3

pylori

Helicobacter pylori: ce este?

H. pylori este un tip de bacterie rezistentă care se găsește în stomac la aproximativ 50% dintre oameni și este una dintre cele mai frecvente cauze ale infecției bacteriene a stomacului. 3 Odată ajuns în stomac, bacteria poate rămâne în organism toată viața, rămânând complet neobservată, deoarece majoritatea purtătorilor bacteriei nu prezintă simptome. 1.2 Infecția cu H. pylori este mai frecventă în economiile în curs de dezvoltare și în țările cu venituri mici, unde incidența infecției este de 90% față de 40% în populația țărilor occidentale. 3

O descoperire câștigătoare a Premiului Nobel

În anii 1980, doi cercetători australieni - Dr. Robin Warren și Dr. Barry Marshall - au descoperit o legătură neașteptată între prezența bacteriei. H. pylori și ulcere peptice (răni deschise care se formează în intestinul subțire sau pe mucoasa stomacului). Înainte de această constatare, principala cauză a ulcerului peptic era considerată a fi stresul și dieta, iar pacienții trebuiau să-și schimbe stilul de viață pentru a ameliora simptomele. 1.2

Această descoperire inovatoare are o mare importanță, deoarece arată că boala ulcerului peptic nu mai este neapărat o afecțiune cronică și inconfortabilă, deoarece poate fi tratată acum cu antibiotice. Acest lucru a fost recunoscut în 2005, când Warren și Marshall au primit Premiul Nobel pentru descoperirea lor importantă. 1

Vindecă infecția stomacului

H. pylori se găsește în 95% din ulcerele duodenale (localizate în partea inițială a intestinului subțire) și în 70% din ulcerele gastrice. Diagnosticul se poate face printr-un test respirator simplu, neinvaziv. Dacă rezultatele testului sunt pozitive, medicul prescrie un tratament standard. De obicei, implică un curs intensiv de două tipuri diferite de antibiotice și un medicament pentru scăderea acidului din stomac, care are ca scop eliminarea infecției cu H. pylori. 5 După ce infecția s-a vindecat, majoritatea ulcerelor se vindecă și riscul sângerărilor ulterioare ale stomacului este redus. 5

Incidența bolii ulcerului peptic a scăzut brusc de la descoperirea lui Warren și Marshall în anii 1980. 1.4 Această scădere este mai pronunțată în țările occidentale, unde tratamentul cu antibiotice a contribuit semnificativ la reducerea incidenței H. pylori. 6

Sprijinirea vindecării cu succes a infecției probiotice

Pe baza beneficiilor binecunoscute ale probioticelor în diareea asociată cu antibiotice, studiile investighează dacă probioticele pot fi benefice dacă sunt adăugate la terapia standard pentru a elimina H. pylori. Studiile clinice arată că tratamentul cu antibiotice poate provoca dezechilibru și perturbarea microbiotei intestinale. Dar studii recente privind probioticele au arătat rezultate promițătoare care pot ajuta la rezolvarea acestei probleme. 7

Administrarea de probiotice în timpul tratamentului cu H. pylori reduce efectele secundare gastrointestinale (diaree, greață, balonare), care altfel pot duce la întreruperea tratamentului cu antibiotice de către pacient. 3.7

Laborator (in vitro) studiile arată că anumite microorganisme probiotice chiar inhibă creșterea H. pylori. Aceste constatări au fost confirmate în studiile clinice de tulpini probiotice, cum ar fi L. acidophilus LA-5 și Bifidobacterium BB-12. 9

În concluzie: probioticele pot contracara efectele adverse ale antibioticelor asupra microbiotei intestinale, iar unele dintre ele pot susține, de asemenea, acțiunea terapiei de eradicare de bază 7, care a adus schimbări revoluționare în practica clinică în ultimul deceniu al secolului al XX-lea.