Mișcările repetitive ale corpului sau mișcările repetitive ale obiectelor se numesc comportament auto-sistemic, scurtat la stimulare. Stimularea poate apărea la persoanele cu autism și alte dizabilități în curs de dezvoltare.

Unii oameni vor ști când sunt nervoși folosind comportamente precum pășirea, mușcarea unghiilor, răsucirea părului sau atingerea picioarelor sau a degetelor.

În acest articol, vom analiza motivele stimulării și diferitele tipuri care apar. De asemenea, ne vom uita la ce se poate face dacă comportamentul stimulativ al cuiva cauzează probleme în viața de zi cu zi.

Ce este stimularea?

este

Mișcările repetitive ale corpului sau mișcările repetitive ale obiectelor sunt denumite doar comportament stimulator sau stimulare. Poate fi numit stereotip.

Acest tip de comportament este comun la cei cu autism și la cei cu dizabilități sau provocări în curs de dezvoltare.

Stimularea poate implica utilizarea tuturor simțurilor, inclusiv vizual, sunet, miros, atingere, gust, echilibru și mișcare.

Motive pentru stimulare

Motivul stimulului nu este pe deplin înțeles. Unele studii arată că stimularea stimulează sistemul nervos și oferă plăcere de la eliberarea anumitor substanțe chimice găsite în creier numite beta-endorfine.

Beta-endorfinele din sistemul nervos central sunt responsabile pentru producția de dopamină, despre care se știe că crește senzația de plăcere.

Unele teorii sugerează că stimularea poate contracara lipsa de sensibilitate prin stimularea sistemului senzorial.

Alții sugerează că stimularea poate avea un efect calmant concentrându-vă atenția asupra experienței predominante.

Stimularea comportamentului poate oferi confort persoanelor cu autism. Ele pot varia în intensitate și tip și se pot datora unor emoții diferite.

Atât copiii, cât și adulții cu autism pot învăța din când în când sau în mod constant ca răspuns la emoții precum emoție, fericire, plictiseală, stres, frică și anxietate. De asemenea, pot învăța în momente în care se simt copleșiți.

Tipuri de stimulare

Exemple de stimulente includ următoarele:

Stimuli ai auzului

Stimularea auzului folosește auzul și sunetul uman. Aceasta poate include comportamente precum:

  • sunete vocale, cum ar fi foșnet, mârâit sau țipete de înaltă calitate
  • ascultând obiecte sau urechi, acoperind și expunând urechile și rupând degetele
  • cuvinte repetitive, cum ar fi versuri repetitive, propoziții de carte sau replici de filme

Atingere stimulată

Stimularea stilistică folosește simțul tactil al omului. Aceasta poate include comportamente precum:

  • ștergând pielea sau zgâriind cu mâinile sau obiectele
  • mișcări manuale, cum ar fi deschiderea și închiderea pumnilor
  • atingerea degetelor

Stimularea vizuală

Stimularea vizuală folosește simțul vederii unei persoane. Aceasta poate include comportamente repetitive, cum ar fi:

  • privind sau observând obiecte precum ventilatoarele de tavan sau luminile
  • intermitent repetitiv sau aprinderea luminilor
  • mișcând degetele în fața ochilor
  • îndepărtarea manuală
  • urmărirea sau vizualizarea ochilor din colțurile ochilor
  • poziționarea obiectelor, cum ar fi aranjarea obiectelor

Stimulare vestibulară

Stimularea rapidă folosește sentimentul de mișcare și echilibru al unei persoane. Aceasta poate include comportamente repetitive, cum ar fi:

  • legănându-se în față sau în lateral
  • învârtindu-se
  • jumping
  • ritmul

Răcirea sau stimularea gustului

Răcirea și stimularea gustului folosesc simțul mirosului și gustul unei persoane. Acestea pot include comportamente repetitive, cum ar fi:

  • inhalare sau miros de persoane sau obiecte
  • lins
  • gustând obiecte plasându-le în gură

Stimularea poate apărea în alte comportamente recurente care ar trebui discutate cu un medic. Unele comportamente stimulative pot fi periculoase.

Complicații pentru stimulare

Deși stimularea nu este adesea un comportament periculos, poate avea efecte fizice, emoționale sau sociale negative asupra unor indivizi.

Pentru unii, stimularea poate implica comportamente cu risc mai mare, cum ar fi lovirea mâinilor, capului, picioarelor și obiectelor, care pot fi potențial dăunătoare fizic.

Uneori, acest comportament nu este stimulant, ci un mod non-verbal de comunicare pe care îl folosești pentru a înțelege. Dacă o persoană se comportă astfel, este o idee bună să discutați cu un medic.

Pentru unii copii și adulți, stimularea poate interfera cu atenția și abilitățile lor de învățare, precum și cu interacțiunea socială cu ceilalți.

Din păcate, pentru cei care nu înțeleg pe deplin modul în care persoanele cu autism se ocupă de emoțiile lor prin stimulare, acest comportament poate fi iritant, distractiv, înspăimântător sau periculos.

Uneori această neînțelegere poate determina persoanele cu autism să devină izolate social sau să se limiteze la a face ceea ce vor.

Opțiuni de tratament și sfaturi

Stimularea este un comportament arătat de persoanele cu autism care îl folosesc ca mecanism pentru a face față anumitor emoții.

Se consideră că stimularea oferă o senzație plăcută și retragerea bruscă poate avea efecte secundare și nu este recomandată.

Pentru a reduce intensitatea și frecvența stimulilor sau chiar opri comportamentul, experții recomandă înlocuirea lentă a comportamentului cu altele mai sigure sau mai acceptabile.

Comportamentul de înlocuire ar trebui să ofere persoanei aceeași experiență plăcută, stimulantă sau liniștitoare.

Exemplele includ:

  • băgând mâinile în buzunare sau bătând ușor degetele în loc să vă strângeți mâna
  • mestecând sau mușcând un obiect de cauciuc sigur în loc de degete sau de mână

Există și alte modalități de a gestiona sau de a reduce comportamentul stimulant. Aceste metode pot include:

Utilizarea medicamentelor

Unele medicamente utilizate la persoanele cu autism pot reduce comportamentul stimulant.

Cu toate acestea, unele dintre aceste medicamente au efecte secundare. Oamenii ar trebui să discute cu medicul lor despre riscurile și beneficiile medicamentului.

Modul în care aceste medicamente controlează stimularea nu este pe deplin înțeles. Dar experții cred că pot provoca agitație sau pot reduce mișcările motorii.

Terapia ocupațională și comportamentală

Unele terapii comportamentale sau ocupaționale pot ajuta persoanele cu autism să reducă sau să nu mai stimuleze comportamentul. Analiza Comportamentală Aplicată (ABA) este o metodă de tratare a autismului printr-un sistem de recompensă.

În unele cazuri, terapia ocupațională poate fi de ajutor. Poate fi recomandabil să contribuiți la dezvoltarea unor răspunsuri adecvate la anumite simțuri, cum ar fi sunetul și vederea.

Discuția cu un profesionist medical calificat vă va ajuta să aflați ce recomandări sunt cele mai potrivite.

Modificarea și practicarea mediului

Dacă există unele declanșatoare care declanșează sau agravează stimulul, poate fi util să încercați să eliminați sau să schimbați situația pentru a reduce anxietatea și stresul.

De exemplu, dacă mulțimile mari au tendința de a face o persoană anxioasă și de a-i stimula comportamentul stimulativ, pot încerca să se comporte într-un mediu mai puțin aglomerat atunci când este posibil.

Dacă este imposibil să stimulezi pe deplin stimulul, este posibil să schimbi activitatea cu ceva mai potrivit.

De exemplu, dacă copilul își strânge mâinile atunci când este ocupat sau anxios, încurajarea acestuia să împingă o minge de tragere sau o jucărie moale în loc să fluture brațele poate fi o opțiune mai potrivită.

Poate fi chiar posibil să încurajezi o persoană să se angajeze într-un comportament repetitiv numai atunci când se află într-un mediu sigur, cum ar fi acasă sau în casa unei persoane dragi.

Odată cu progresele actuale în terapiile cu autism, familiile nu trebuie să facă față acestor provocări singure. Discuția cu un medic sau alt profesionist din domeniul sănătății vă poate ajuta să determinați cel mai bun mod de a face față stimulului.