„Vedem visele ca fiind reale pentru că sunt reale. Miracolul este cum, fără ajutorul simțurilor, creierul repetă în somn toate informațiile senzoriale care modelează lumea în care trăim când suntem treji. ”

timpul

Acest citat de la unul dintre primii medici care și-a dedicat viața studiului somnului ca activitate cerebrală - William Diment, rezumă esența întrebărilor la care neurologii moderni încearcă să răspundă.

Progresele în tehnologia imagistică a creierului au permis oamenilor de știință să scoată visele din tărâmul mistic și să le introducă în lumea proceselor fiziologice reale.

Visele fac parte din ciclul natural de somn al oamenilor și al majorității mamiferelor. Ele apar de obicei în faza REM a somnului, când mușchii noștri sunt relaxați și activitatea electrică a creierului este caracterizată de unde alfa rapide, dar de joasă tensiune, cu o frecvență cuprinsă între 8 și 13 Hz.

Somnul este împărțit în cinci etape, care se repetă ciclic pe tot parcursul nopții și au durate diferite.

• Prima este etapa de somn ușor, care durează aproximativ 4-5% din ciclul total, sau aproximativ 5-10 minute. Atunci activitatea noastră musculară încetinește și se caracterizează doar prin ticuri individuale. Creierul produce unde theta foarte lente, scrie Blitz. Dacă trezești pe cineva în timpul acestei faze, probabil că nu își va aminti deloc că a adormit.

• Faza următoare durează în medie 20 de minute. Creierul începe să elibereze scurte explozii de unde ritmice rapide, cunoscute sub numele de fuse de somn datorită formei în formă de fus pe care o formează pe electroencefalogramă. Temperatura corpului începe să scadă și pulsul încetinește.

• A treia fază este tranzitorie, când creierul începe să elibereze unde delta lente. Ei ne duc corpul la

• A patra fază a somnului profund, cunoscută și sub numele de somn delta. Durează aproximativ o jumătate de oră. Somnambulismul și enureza nocturnă apar de obicei în acest stadiu.

• Visele apar în a cincea și ultima etapă a somnului, cunoscut sub numele de somn REM (somn când ochii se mișcă repede). Apoi începem să respirăm mai des și creierul nostru este activat aproape la nivelul caracteristic stării de veghe. Ei îl numesc somn paradoxal, deoarece, deși creierul și alte organe devin foarte active, mușchii, dimpotrivă, se relaxează complet.

Visele sunt rezultatul creșterii activității creierului. Această descoperire a fost făcută de neurologul american Eugene Averinski în 1952. În timp ce lucra în biroul supraveghetorului său, Averinski a observat că ochii pacienților latenți se mișcă rapid în spatele pleoapelor închise. Unii oameni plângeau și plângeau în somn. Oamenii de știință au descoperit că atunci când trezim o persoană în această fază a somnului, își amintește în mod viu visele sale - dovadă că acestea apar în timpul etapei REM.

Studiile arată că majoritatea viselor durează între 5 și 20 de minute. Deoarece ciclul de somn se repetă de mai multe ori, visăm aproximativ două ore în fiecare noapte, în medie la fiecare 60-90 de minute, ceea ce înseamnă că în viața noastră

petrecem aproximativ șase ani în lumea viselor.

În timpul viselor, eliberarea neurotransmițătorilor de norepinefrină, serotonină și histamină în organism se oprește aproape complet. Ca urmare, neuronii care conectează creierul la mușchi nu mai funcționează - o afecțiune cunoscută sub numele de atonie a somnului sau imobilitate completă. Datorită acestui fenomen, nu putem face nimic periculos sub influența somnului - un astfel de comportament se poate întâmpla numai dacă cineva ne trezește brusc și nu am reușit încă să ieșim din realitatea viziunii. Episoadele somnambuliste care apar în timpul fazei NREM ale somnului, așa cum se numesc primele până la al patrulea stadii, sunt uneori asociate și cu visele, dar de obicei sunt mai banale și repetă evenimente cotidiene în loc de scenarii fantastice.

Studiile de tomografie computerizată cu electroencefalograf (EEG) și cu emisie de pozitroni au arătat că

când visăm, nu este activat întregul creier, ci anumite zone ale acestuia. Practic, este sistemul nervos limbic, care este responsabil pentru emoții și instincte și este considerat una dintre cele mai vechi structuri cerebrale. În același timp, lobul frontal, de care depind deciziile conștiente și acțiunile volitive, este dezactivat și corpul nostru rămâne complet sub puterea funcțiilor mecanice și instinctive ale creierului.

Teoriile mai noi despre natura viselor sugerează că acestea există pentru a ne ajuta să ne consolidăm amintirile. Potrivit neurobiologului chinez Zhe Zhang, mecanismele care controlează somnul REM ajută creierul să scape de informații inutile și să transfere restul memoriei pe termen scurt în memoria pe termen lung. Jean crede că undele cerebrale pulsatorii inițiază orice somn care se desfășoară mecanic, până când următoarea pulsație introduce un nou flux de informații care continuă ca următorul somn. Această ipoteză explică de ce visele noastre nu urmează un fir logic, ci suferă schimbări bruște și ciudate în scenariu.