Dr. Tsanko Stefanov | 20 aprilie 2015 | 1

utilizat

Tratamentul cancer ovarian este un proces complex care necesită implicarea bicomponentă și deschiderea unui subiect larg de discuție. Măsurile de tratament se concentrează atât pe concentrarea inițială a cancerului, cât și pe locurile probabile de răspândire - organe și zone anatomice din vecinătate, precum și răspândirea metastazelor. Acest lucru necesită un control foarte strict asupra procesului de tratament și o monitorizare atentă a protocolului de tratament pentru tipul respectiv de cancer.

Tratamentul chirurgical este o tehnică majoră în tratamentul neoplasmele ovariene. Uneori terapia este combinată cu cursuri de chimioterapie și radioterapie, iar în unele cazuri rare este necesară terapia hormonală.

Fiecare intervenție chirurgicală pentru eliminarea unei tumori ovariene începe cu laparotomie mediană inferioară. În consecință, este important să se decidă dacă în condițiile intervenției chirurgicale tratamentul va fi efectuat în funcție de tipul de intervenție chirurgicală radicală sau doar procesul bolii va fi eliminat. În tratamentul chirurgical radical, se efectuează o histerectomie totală cu salpingoovariectomie bilaterală, omentectomie, evaluare citologică a bazinului, cavității abdominale, cavităților diafragmatice, subdiafragmatice și abdominale, precum și evaluarea chirurgicală a organelor abdominale și a spațiului retroperitoneal pentru a detecta existența metastaze.

În majoritatea cazurilor, este evitată aplicarea acestei tehnici, care dăunează semnificativ pacienților la nivel pur psihologic și fiziologic, din cauza reducerea producției hormonale, dar este considerată a fi o tehnică mult mai sigură, deoarece permite eliminarea radicală a problemei și o scădere a posibilității de recurență sub 1%. În majoritatea cazurilor, se încearcă eliminarea completă a tumorii fără a se înconjura zonele și organele înconjurătoare. Cu toate acestea, în unele cazuri de propagare a tumorilor și formațiunilor cu un coeficient malign ridicat, se efectuează operația optimă de reducere a volumului.


Terapia hormonală este o tehnologie relativ modernă în practica modernă de obstetrică și ginecologie. În practică, are o aplicație foarte limitată, ceea ce i-a determinat pe experți să creadă că trebuie să găsească o nouă abordare în tratamentul tumorilor ovariene. În acest fel, au fost introduse primele metode de imunoterapie.

Imunoterapie în ultimii ani a fost supus unei analize foarte ample și s-au efectuat numeroase studii clinice privind eficacitatea acestuia. Cancerul ovarian este în esență o tumoare imunogenă în care sunt detectați anumiți antigeni specifici. Utilizarea imunostimulantelor nespecifice, cum ar fi BCG sau Corynebacterium parvum, și a altor modificatori ai răspunsului imun, precum interferonul sau interleukina-2, continuă să fie de interes pentru mulți ginecologi de frunte, deși nu s-a dovedit că este deosebit de important în îmbunătățirea prognosticul bolilor.

În ultimii ani, s-a acordat atenție unui nou tip de imunoterapie, care, potrivit datelor inițiale, pare promițătoare și garantează o recuperare mult mai rapidă a pacienților supuși unei intervenții chirurgicale radicale cu posibile cursuri ulterioare de chimioterapie și radioterapie. Acest tip de terapie are ca scop reducerea toxicității celulelor normale din organism, ceea ce îmbunătățește semnificativ prognosticul intervențiilor radicale și reduce timpul de recuperare. Terapia este aplicabilă și la pacienții cu formațiuni tumorale bine localizate și delimitate care au suferit extirparea locală a focarului tumoral într-un stadiu incipient de dezvoltare. Abordarea imunoterapeutică este utilă deoarece permite păstrarea funcției ovarului afectat după rezecția parțială a integrității sale anatomice la apariția unei tumori.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.