În timpul dezvoltării embrionare a coloanei vertebrale, se formează 29 de perechi de coaste, dintre care 12 perechi formează toracele, iar restul suferă o dezvoltare inversă. În regiunea cervicală, această reducere începe de sus în jos și, dacă nu apare complet în segmentul inferior al regiunii cervicale, se formează una sau două perechi de coaste suplimentare.

Coasta cervicală este o anomalie congenitală, care se exprimă în prezența unei coaste suplimentare, originea cel mai adesea din a șaptea vertebră cervicală a coloanei vertebrale, dar poate fi observată și dezvoltarea celei de-a cincea sau a șasea vertebră cervicală. Se estimează că această boală apare la 0,2% până la 0,5% din populație. Oamenii pot avea așa-numitul coasta cervicală unilateral, dar mai frecvent observată pe ambele părți.

coasta cervicală
În majoritatea cazurilor, această anomalie este asimptomatică. Plângerile apar de obicei la vârsta adultă, cel mai adesea accidental, în ocupații care implică mai multă tensiune la extremitățile superioare sau muncă fizică grea. Mărimea coastei cervicale poate varia de la câțiva centimetri la o coastă complet dezvoltată. Când lungimea coastei suplimentare este de până la 5 cm, reclamațiile sunt mai puțin frecvente. Manifestările bolii sunt durerea, disconfortul și parestezii („furnicături”, arsuri) de-a lungul nervului cubital (n. Ulnaris), datorită contactului dintre coasta cervicală accesorie și plexul brahial adiacent (plexus brahial). Durerea se intensifică odată cu tensiunea și este surdă și pătrunzătoare. Pacienții raportează că aruncă obiecte de multe ori, brațul lor devine mai mic, devine rece, acrocianoză (vânătăi permanente ale pielii membrelor), senzație de durere redusă și modificări vegetative.

Prezența unei coaste cervicale poate provoca o formă de așa-numită. os de compresie și sindrom clavicular sau sindrom scalenus datorat compresiei plexului brahial sau a arterei subclaviene (a. subclavia). Sindromul de compresie osoasă toracică provoacă durere, slăbiciune, umflături, furnicături și senzație de frig la nivelul capului, umărului și membrelor superioare. Acest lucru se datorează mecanismelor complexe, inclusiv disfuncție musculară și compresie nervoasă. Când axila este comprimată, se observă slăbiciunea caracteristică și senzația de durere la nivelul brațului și capului, iar atunci când artera subclaviană este comprimată, se observă un test Adson pozitiv, precum și umflături, furnicături și durere la nivelul degetelor sau mâinilor.

Testul Adson poate fi efectuat cu pacientul așezat sau în picioare, cu cotul testului complet extins.
Procedură:
Brațul pacientului este îndepărtat la 30 de grade de corp, fiind întins maxim la articulația cotului.
Medicul palpează pulsul de-a lungul arterei radiale ținând încheietura pacientului.
Pacientul își întinde apoi gâtul, îndreptându-și capul spre umărul simptomatic și i se cere să-și țină respirația.
Medicul compară senzația unui puls în artera radială.
Testul este pozitiv dacă există o slăbire semnificativă sau dispariția pulsului radial.

Sindromul osteoclavicular de compresie cuprinde o gamă largă de manifestări datorate comprimării vaselor de sânge sau a fasciculelor de nervi. În această condiție, se manifestă un procent mare de simptome neurologice și mai puțin venoase sau arteriale, astfel încât acest sindrom este mult mai des discutat în neurologie. Poate fi cauzată de traume, boli și anomalii congenitale, tumori sau sarcină.

Prezența sa este dovedită prin sonografia Doppler a vaselor de sânge ale mâinii, tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).

În majoritatea cazurilor, acest sindrom folosește un tratament conservator și nu necesită intervenție chirurgicală, mai ales dacă pacientul este diagnosticat într-un stadiu incipient al bolii. Tratamentul constă în fizioterapie, proceduri termice, administrarea de medicamente antiinflamatoare și analgezice. În cazurile în care tratamentul conservator nu ajută, este necesară o intervenție chirurgicală, în care mușchii scapulari (mm.scaleni), prima coastă sau coasta gâtului sunt îndepărtați pentru a ameliora tensiunea.

Coasta cervicală poate fi palpată ca o umflare în fosa supraclaviculară. Radiografia sau tomografia computerizată pot vizualiza, de asemenea, coasta cervicală, deoarece cel mai adesea acest fenomen este descris unilateral sau bilateral.

Diagnosticul coasta cervicală este un fenomen rar și, prin urmare, poate fi confundat cu o altă boală. În diagnosticul diferențial trebuie luate în considerare osteocondroza cervicală (distrugerea discurilor intervertebrale în coloana cervicală și lombară), hernia discului (ruperea inelului fibros exterior al discurilor intervertebrale care alcătuiesc coloana vertebrală), supraîncărcarea sau trauma periartritei, plexita (modificarea inflamatorie a plexului nervos în zona umărului), diferite tipuri de artrită (inflamație) a articulației umărului. Acest lucru arată că diagnosticarea precisă a coastei cervicale este dificilă.

În cazul unor plângeri minore, se încearcă tratamentul conservator: fizioterapie, proceduri termice, analgezice, vitamine. În cazurile persistente, se recurge la tratamentul chirurgical și la îndepărtarea anomaliei.