Soarta: un poet

În țara noastră, numai cei care iubesc poezia, și cu atât mai mult poezia rusă, cunosc numele lui Yuna Moritz. Singura carte (mai precis va fi, să zicem, o carte) cu poeziile ei aparține anului îndepărtat 1978 cu traducătorul Ivan Nikolov. Este adevărat, poeziile individuale au fost publicate în periodice și antologii, dar nu sunt multe. Pe de altă parte - și ca o altă dovadă a afirmației că rușii au un instinct de neșters pentru poezie - în patria sa, Yuna Moritz este un autor cult. Aproximativ cincisprezece colecții de poezie, începând la începutul anilor 1960, o biografie tipică a unui disident supraviețuitor, a intelectului, a stimei de sine, poate puțin mai mare decât ne-am aștepta, dar într-o țară în care poezia poate fi citită pe un stadion, aceasta este probabil de inteles. Totuși, Yuna Moritz nu este un autor canonic - cum ar fi Akhmatova și Tsvetaeva. Poate că aceasta este forța ei - să fie o alternativă în dragostea de poezie, alteritatea înaltei norme, „un poet pentru lectură extrașcolară”, așa cum va spune traducătorul Lyudmil Dimitrov. Deși pare mai bine să folosești cuvântul pe care însăși Moritz îl iubește și îl introduce pentru sine - „poet”. Ceea ce îi place și iubește. Îl vedem înainte de începerea cărții - un autoportret cu cuvintele: „Te iubesc așa. Poet ‛.

soartă

Rămân poet atât în ​​visele mele, cât și în orele de veghe.
Sunt ispitit pentru totdeauna de viața blestemată,
nu prima dată când trăiesc pentru că.

Acesta este motivul pentru care nu există o atitudine pe jumătate cu inima față de versurile lui Yuna Moritz. Cei cărora nu le place motivează atitudinea postmodernă a atitudinii lor cu cuvinte precum „romantism învechit” și „sentimentalism rus”. Cei care o plac sunt îndrăgostiți de ea. „Dublu portret” își caută cititorii bulgari - cavaleri ai iubirii poetice. El este ajutat de traducerea atentă, frumoasă și devotată a lui Lyudmil Dimitrov.