O UE revitalizată ar putea fi un partener mai puternic pentru Statele Unite

brexit-ul

Votul Brexit a fost puternic dorit de Moscova. Vladimir Putin credea că retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană (UE) va slăbi alianța occidentală. Acum, însă, se pare că președintele rus a greșit. Departe de slăbirea Occidentului, Brexit-ul îl poate întări, scrie Gideon Rakman pentru Financial Times.

Fără Marea Britanie ca stat membru, UE se îndreaptă din nou către o „uniune din ce în ce mai strânsă”. Și o UE mai puternică va fi un partener mai eficient pentru Statele Unite după Donald Trump.

Pe termen lung, relațiile UE-Regatul Unit ar putea fi similare cu cele dintre SUA și Canada. Canadienii/britanicii sunt reticenți să adere la SUA/UE. Aceștia acceptă că asimetria la putere cu un vecin mult mai mare este o consecință a menținerii independenței lor politice. Dar ambele părți în aceste parteneriate pot beneficia în continuare de o integrare economică profundă și de o cooperare strategică bazată pe interese, valori și geografie comune.

Pentru a înțelege cum se pot dezvolta lucrurile, trebuie să înțelegeți semnificația ultimului Consiliu European din iulie. După unul dintre cele mai lungi summit-uri, liderii UE sunt de acord să împrumute colectiv de pe piețele financiare.

Sutele de miliarde de euro strânse inițial vor fi folosite pentru a atenua efectele coronavirusului. UE a realizat că poate împrumuta sume mari de bani la rate de dobândă foarte mici. În viitor, această putere financiară ar putea finanța noi proiecte ambițioase, cum ar fi apărarea colectivă. Dezvoltarea unei piețe mari a datoriei UE va satisface cererea investitorilor de noi active sigure și va extinde rolul internațional al euro, consolidând puterea politică a UE.

Acest progres istoric al obiectivului îndelungat al UE de a „obține o uniune din ce în ce mai strânsă” nu s-ar fi produs dacă Marea Britanie ar fi încă membru al clubului. „Trifty four” al Uniunii - Olanda, Austria, Suedia și Danemarca - luptă din greu împotriva acordului. Dacă Marea Britanie ar fi în jur, ar putea conta pe un veto britanic. Dar în UE după Brexit, combinația franco-germană este din nou dificil de oprit. Prin urmare, datoria totală poate fi prima dintr-o serie de pași către o uniune politică mai strânsă. Următorul pas evident este de a stabili impozite comune pentru a susține noua datorie.

Observând această evoluție, cred că două grupuri pe care le-am criticat deseori - feraliștii europeni și brichetarii - au dreptate. Primii au avut dreptate că Marea Britanie blochează progresul proiectului european. Aceștia din urmă au avut dreptate că Marea Britanie nu va fi niciodată confortabilă într-o UE mai integrată, scrie analistul.

Desigur, lucrurile pot merge prost. Parlamentul din anumite țări poate bloca progresul. S-ar putea să existe o criză economică reînnoită în sudul Europei. Dar pare din ce în ce mai probabil ca, după o pauză de 20 de ani, proiectul european să prindă din nou avânt.

Într-un moment în care Statele Unite se concentrează din ce în ce mai mult pe rivalitatea cu China, o administrație inteligentă va recunoaște beneficiile unei UE consolidate. Președintele Trump, care vede Uniunea Europeană ca un concurent periculos, nu o va vedea așa. Dar dacă Joe Biden devine președinte, administrația sa s-ar putea concentra pe reconstruirea alianțelor.

Tabăra lui Biden știe că Statele Unite nu mai pot sprijini singure ordinea mondială. O alianță occidentală mai echilibrată, cu o UE consolidată ca al doilea pilon, pare o alternativă atractivă pentru a fi o „superputere unică”, mai ales dacă europenii folosesc o parte din noua lor forță financiară pentru a-și construi apărarea ca răspuns la preocupările îndelungate ale SUA. "Partajarea sarcinilor".

Cu o generație în urmă, Statele Unite s-ar fi temut, dintr-un anumit motiv, că o UE mai integrată ar putea vedea Washingtonul ca principalul său concurent. Dar acest tip de gândire europeană aparține unei epoci trecute. Privind lumea de astăzi, politicienii UE își dau seama din ce în ce mai mult că amenințările pe termen lung pentru interesele colective ale UE sunt China, Rusia și instabilitatea din Orientul Mijlociu și Africa. O guvernare fiabilă în Statele Unite, care poate fi la doar câteva luni distanță, ar fi un partener indispensabil pentru a aborda aceste provocări.

Unde se încadrează Marea Britanie? Acest lucru va deveni și mai clar. Partea dificilă a negocierilor post-Brexit este încă în față. Este posibil să nu se ajungă la o înțelegere. Chiar și un acord ar putea lăsa dispute de durată cu privire la aspecte cheie, cum ar fi finanțele.

Dar noile relații UE-Regatul Unit se vor calma în cele din urmă. Chiar și cei mai întunecați brexitiniști își vor da seama că UE nu este cu adevărat principala amenințare la adresa intereselor și libertăților britanice. Dimpotrivă, Germania, Franța și alte democrații europene sunt parteneri indispensabili în gestionarea amenințărilor în afara Europei - în special forțele autoritare și statele fragile.

La rândul său, o UE mai puternică și mai încrezătoare nu mai trebuie să se teamă că Brexit este primul pas către distrugerea proiectului european. Prin urmare, își putea permite să fie mai puțin defensiv și mai creativ în construirea de noi relații cu Regatul Unit.

Pe termen lung, Marea Britanie ar putea încerca să stabilească o nouă „relație specială” cu Bruxelles pentru a completa „relațiile speciale” existente cu Washingtonul. Aceste două parteneriate cheie ar pune Marea Britanie în centrul unei uniuni occidentale revitalizate.