Manipularea psihologică poate fi definită ca utilizarea forței nejustificate (sociale, familiale, sexuale, financiare, profesionale etc.) pentru ca manipulatorul să beneficieze în detrimentul victimelor sale.
Manipularea psihologică intenționată diferă de influența socială sănătoasă, în care părțile implicate sunt egale. În relațiile manipulative, o persoană îl exploatează pe altul în mod egoist și fără scrupule.

extrem competitiv

Metodele de manipulare includ: manipulare negativă (critică constantă, impunerea rușinii, excluderea dintr-un anumit grup, presiune socială, amenințări ostile); manipulare pozitivă (prietenie pretinsă, lingușire nesinceră, promisiuni false); fraude și intrigi (minciună, înșelăciune, furt, metode neetice, scuze, acuzații, evitarea responsabilității); neputință strategică (manipulatorul se preface că este slab, intră în rolul unui martir, blamează); ostilitate și violență (hărțuire, izbucniri, amenințări, violență fizică/mentală/emoțională).

De ce manipulează manipulatorii? Manipularea cronică este adesea utilizată ca mijloc de supraviețuire într-un mediu extrem de competitiv, mai ales atunci când cineva nu are putere și control. Manipularea patologică poate fi rezultatul unor probleme familiale, sociale sau profesionale.

A. Povara familiei. Manipulatorul a fost influențat de alți membri manipulatori ai familiei sale? A existat o luptă în familia sa pentru supraviețuirea economică sau socială? A existat concurență pentru putere, control, dragoste, afecțiune, acceptare, statut, privilegii, resurse financiare și materiale? A existat o luptă de putere între membrii familiei sau împotriva celor din afară?

B. A experimentat manipulatorul vreo slăbiciune socială, a fost dezavantajat în timp ce se formează ca persoană? A fost exclus în vreun fel social, economic, cultural, profesional în timp ce încerca să devină parte a normei acceptate?

C. Au existat norme sociale, profesionale sau societale care să încurajeze viclenia, intriga, negocierea, negocierea, exploatarea slăbiciunilor umane, cruzimea și alte forme de influență și putere indirecte?

Manipularea cronică apare adesea (dar nu întotdeauna) într-un mediu extrem de competitiv în care diferiți actori (membri ai familiei, colegi de clasă, colegi, grupuri sociale, interese economice) luptă pentru putere, influență, resurse și avantaj și în care manipulatorul nu are nicio puterea și controlul asupra unei situații. Manipulatorul se simte dezavantajat, slab, inegal sau dorește mai multă putere, influență și privilegiu și recurge la viclenie și jocuri din culise pentru a realiza ceea ce dorește. În timp, acest tip de comportament poate deveni cronic, cu consecințe devastatoare inevitabile pentru manipulator.

În concluzie, manipularea, care de multe ori începe ca un instinct de supraviețuire sau autoconservare, devine exploatare patologică și, în cele mai grave cazuri, escaladează în violență.
Alternativele la manipulare sunt conștiința de sine, veridicitatea, integritatea și capacitatea de a rezolva în mod constructiv probleme.