Această afecțiune

Microorganismele și produsele lor pot provoca eczeme microbiene. Această afecțiune trebuie distinsă de eczema infectată, în care eczema este complicată de invazia bacteriană sau virală secundară a pielii rănite. Pielea devine mai sensibilă la produsele bacteriene sau substanțele chimice prezente în exudați. Dermatita eczematoasă infecțioasă este considerată un exemplu de autosensibilizare.

Mecanismul prin care microorganismele pot provoca eczeme este neclar. Antigenii bacterieni pot provoca o reacție citotoxică la nivelul pielii.

Distincția dintre eczeme infecțioase și eczeme infectate este dificilă. Eczema infectată se manifestă prin eritem cu exudație și cruste.

Dermatita infecțioasă se manifestă de obicei prin eritem progresiv, uneori prin microvesicule. Se observă în principal în jurul rănilor secretoare sau ulcerațiilor sau a leziunilor umede ale pielii de alte tipuri.

Dermatita infecțioasă este o afecțiune relativ frecventă la pacienții cu ulcere venoase ale piciorului, dar trebuie să se acorde atenție diferențierii acesteia de dermatita de contact datorită preparatelor topice.

Stafilococii sau streptococii pot fi cultivați, iar leziunile răspund la terapia antiseptică și antibiotică.

Această afecțiune este mai probabil să apară la pacienții cu standarde scăzute de igienă. Transpirația și pantofii grei pot fi un factor important de predispoziție. Dermatita infecțioasă poate complica și pediculoză, scabie și excoriații ale pielii ca urmare a zgârieturilor repetate.

Diagnosticul diferențial se face cu eczeme plantare la copii și tinea pedis.

Tratamentul dermatită infecțioasă include corectarea factorilor predispozanți, agenți antibacterieni topici în forme ușoare de eczeme infecțioase, antibiotice sistemice. Pot fi necesare antihistaminice orale pentru ameliorarea mâncărimii, care este un factor important în provocarea excoriației și traumei pielii, un factor predispozant pentru cultivarea bacteriilor în piele. Permanganatul de potasiu este utilizat în leziunile exudative acute.