Fibroamele sunt o afecțiune frecventă, dar pot exista alte cauze mai grave ale sângerării anormale sau ale masei pelvine și ar trebui excluse.

Chirurgia examenul

Diagnosticul diferențial al fibroamelor depinde de simptomele pe care le provoacă, dar include:

Se distinge prin biopsie uterină și examen histopatologic ulterior.

Ecografia și imagistica RMN sunt, de asemenea, utile.

Sonohisterografia prezintă de obicei o masă polipoidă izoecogenă bine limitată conținută în endometru.

Imaginile RMN cu secvență T2 pot prezenta o intensitate redusă a semnalului.

Eșantionarea endometrială: o biopsie endometrială anormală va arăta histologic un precursor al carcinomului endometrial (hiperplazie simplă/complexă sau hiperplazie atipică simplă/atipică complexă) sau carcinom endometrial evident.

Dilatare și chiuretaj: sângerări vaginale persistente neregulate (neregulate) în ciuda unei biopsii endometriale negative ar trebui să fie urmate de dilatare și chiuretaj.

Nu există un test fiabil pentru diagnosticarea sarcomului uterin.

Scanările RMN secvențiale pot identifica creșterea uterină rapidă și pot arăta caracteristici legate de sarcom, cum ar fi granițele neclare și invazia organelor învecinate.

Simptomele sarcinii (de exemplu, boala de dimineață) și lipsa unui ciclu menstrual sunt asociate cu o creștere a abdomenului timp de câteva săptămâni.

La examinare, mărirea uterului se manifestă de obicei ca o masă pelvino-abdominală moale, regulată, rotundă, iar mărimea acesteia coincide de obicei cu vârsta gestațională calculată din ultima perioadă menstruală.

Ecografia bazinului vizualizează sacul amniotic.

Testul pentru hCG (gonadotropină corionică umană) în sânge sau urină este pozitiv. Testele de sarcină arată de obicei un rezultat pozitiv la aproximativ 26-30 de zile după prima zi a ultimei menstruații. Testul seric beta-hCG este considerat pozitiv dacă nivelurile sunt peste 5 mIU/ml.

Ecografia și RMN-ul zonei pelvine sunt teste utile de primă linie. RMN poate arăta o intensitate caracteristică scăzută de semnalizare a imaginilor T2 observate în fibroamele uterine, poate arăta invazia țesutului înconjurător și poate determina mai precis originea maselor pelvine.

Chirurgia și examenul histopatologic asigură diferențierea.

Ecografia și RMN-ul zonei pelvine sunt teste utile de primă linie.

Chirurgia și examenul histopatologic asigură diferențierea.