Directiva 2001/113/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind gemurile de fructe, jeleurile și marmeladele și piureul de castane îndulcit destinat consumului uman

directiva

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

Având în vedere propunerea Comisiei 1,

Având în vedere avizul Parlamentului European 2,

Având în vedere avizul Comitetului Economic și Social 3,

întrucât:

(1) Anumite directive verticale referitoare la produsele alimentare ar trebui simplificate pentru a lua în considerare numai cerințele esențiale pe care trebuie să le îndeplinească produsele pe care le acoperă, astfel încât produsele respective să poată circula liber pe piața internă, în conformitate cu concluziile Consiliul European de la Edinburgh din 11 și 12 decembrie 1992, confirmat și de cele ale Consiliului European de la Bruxelles din 10 și 11 decembrie 1993;

(2) Directiva 79/693/CEE a Consiliului din 24 iulie 1979 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la gemurile de fructe, jeleurile și marmeladele și piureul de castane 4 a fost justificată de faptul că diferențele dintre legislațiile naționale referitoare la produsele în cauză ar putea duce la condiții de concurență neloială care ar putea induce în eroare consumatorii și, prin urmare, au un impact direct asupra înființării și funcționării pieței comune;

(3) Prin urmare, Directiva 79/693/CEE a fost elaborată pentru a stabili definiții și norme generale care reglementează compoziția, specificațiile de fabricație și etichetarea produselor în cauză, astfel încât să se asigure libera circulație a acestora în Comunitate;

(4) Directiva 79/693/CEE ar trebui să fie aliniată la legislația comunitară generală a alimentelor, în special legislația privind etichetarea, culorile, îndulcitorii și alți aditivi autorizați și, din motive de claritate, să fie reformată pentru a stabili normele privind condițiile de producție și comercializare a gemurilor de fructe, jeleurilor și marmeladelor și piureului de castane îndulcit destinat consumului uman mai accesibil;

(5) Normele generale privind etichetarea produselor alimentare stabilite în Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului 5 ar trebui să se aplice sub rezerva anumitor condiții;

(6) Pentru a lua în considerare tradițiile naționale existente în prepararea gemurilor de fructe, jeleurilor și marmeladelor și a piureului de castane îndulcit, este necesar să se mențină dispozițiile naționale existente care autorizează comerțul cu astfel de produse cu un conținut redus de zahăr;

(7) În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, astfel cum sunt enunțate la articolul 5 din tratat, obiectivul formulării definițiilor și normelor comune pentru produsele în cauză și al alinierii dispozițiilor la legislația comunitară generală în domeniul alimentar nu poate fi atins suficient. de către statele membre și, prin urmare, prin natura prezentei directive, poate fi realizată mai bine de către Comunitate. Prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv;

(8) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei 6;

(9) Pentru a evita crearea de noi obstacole în calea liberei circulații, statele membre ar trebui să se abțină de la adoptarea dispozițiilor naționale referitoare la produsele în cauză, care nu sunt prevăzute în prezenta directivă.,

A ADOPTAT PREZENTA DIRECTIVĂ:

Prezenta directivă se aplică produselor definite în anexa I. .

Nu se aplică produselor destinate producției de produse de patiserie, cofetărie sau biscuiți.

Directiva 2000/13/CE se aplică produselor definite în anexa I la prezenta directivă, sub rezerva următoarelor condiții:

(1) Denumirile produselor enumerate în anexa I se referă numai la produsele menționate în aceasta și se utilizează în comerț pentru a le desemna.

Cu toate acestea, denumirile produselor enumerate în anexa I pot fi utilizate pe lângă numele și în conformitate cu practicile utilizate pentru desemnarea altor produse, care nu pot fi confundate cu cele prevăzute în anexa I. .

(2) Denumirile produselor se completează cu indicarea numelui fructelor sau fructelor utilizate, în ordinea descrescătoare a greutății materiilor prime utilizate. Cu toate acestea, în cazul produselor fabricate din trei sau mai multe tipuri de fructe, indicația fructului utilizat poate fi înlocuită cu cuvintele „amestec de fructe” sau o altă expresie similară sau cu numărul de fructe utilizate.

(3) Eticheta indică cantitatea de fructe utilizată, indicată prin cuvintele „preparate din 100 g de fructe” pentru produsul finit, când se utilizează extracte apoase de fructe, se scade masa de apă utilizată la prepararea lor, dacă este cazul .

4. Eticheta indică conținutul total de zahăr, indicat prin cuvintele "zahăr total. G la 100 g" pentru produsul finit, cifra fiind valoarea determinată refractometric la 20 ° C, cu o toleranță de 3 grade refractometrice.

Cu toate acestea, conținutul de zahăr nu ar trebui să apară pe etichetă în cazul în care există o mențiune nutrițională asupra zaharurilor în temeiul Directivei 90/496/CEE 1 .

5. Informațiile menționate la punctul 3 și la primul paragraf de la punctul 4 trebuie să apară în același câmp vizual ca produsul și să fie scrise într-un mod clar și ușor de înțeles.

6. În cazul în care cantitatea reziduală de dioxid de sulf este mai mare de 10 mg/kg, prezența acestuia este indicată în lista ingredientelor, prin derogare de la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2000/13/CE.

Pentru produsele enumerate în anexa I, statele membre nu adoptă dispoziții naționale care nu sunt prevăzute în prezenta directivă.

Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 89/107/CEE (2) sau dispozițiilor adoptate pentru ca aceasta să intre în vigoare, pot fi utilizate numai ingredientele enumerate în anexa II la prezenta directivă și materiile prime care îndeplinesc cerințele anexei III. la fabricarea produselor prevăzute în anexa I.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive referitoare la aspectele menționate mai jos se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 6 alineatul (2):

- pentru a alinia prezenta directivă la legislația comunitară generală în domeniul alimentar,

- adaptări la progresul tehnic.

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru produsele alimentare (denumit în continuare „comitetul”), instituit prin articolul 1 din Decizia 69/414/CEE (3). .

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE stabilește o perioadă de trei luni.

(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

Directiva 79/693/CEE se abrogă cu efect de la 12 iulie 2003.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 12 iulie 2003. Aceștia informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Prevederile se aplică:

- să autorizeze comerțul cu produsele prevăzute în anexa I, cu condiția ca acestea să respecte definițiile și normele stabilite în prezenta directivă cu efect de la 12 iulie 2003;

- să interzică comerțul cu produse care nu sunt conforme cu prezenta directivă începând cu 12 iulie 2004.

Cu toate acestea, comerțul cu produse care nu sunt conforme cu prezenta directivă, dar care au fost etichetate înainte de 12 iulie 2004 în conformitate cu Directiva 79/693/CEE este permis până la epuizarea stocurilor.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Metodele de efectuare a unei astfel de referințe sunt stabilite de către statele membre.

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 decembrie 2001.

NUME, DESCRIERI ȘI DEFINIȚII ALE PRODUSELOR

- „Gemul” este un amestec adus la gradul necesar de îngroșare (gelificare) obținut din zaharuri, pulpă și/sau piure de unul sau mai multe tipuri de fructe și apă. Gemul de citrice poate fi obținut și din fructe întregi, tăiate în fâșii și/sau felii. Cantitățile de celuloză și/sau piure utilizate la producerea a 1000 g de produs finit nu trebuie să fie mai mici de:

- 350 g ca regulă generală;

- 250 g pentru stafide, viburn, cătină, coacăze negre, șolduri și gutui;

- 150 g pentru ghimbir;

- 160 g pentru caju;

- 60 g pentru fructul pasiunii.

- „Gemul de calitate extra” este un amestec, adus la gradul necesar de îngroșare (gelificare), de zaharuri, pulpă de fructe neconcentrată dintr-unul sau mai multe tipuri de fructe și apă. Dulceața extra de calitate din măceșe și dulceața extra de calitate din zmeură, mure, coacăze negre, afine și stafide pot fi obținute integral sau parțial din piureuri neconcentrate din fructele respective. Gemul de citrice de calitate superioară poate fi obținut și din fructe întregi, tăiate în fâșii și/sau felii.

În producția de dulceață de calitate superioară, mărul, pera, pruna, pepenele galben, pepenele verde, strugurii, dovleacul, castraveții și roșiile nu pot fi utilizate într-un amestec cu alte fructe.

Cantitatea de celuloză utilizată la fabricarea a 1 000 g de produs finit nu trebuie să fie mai mică de:

- 450 g ca o regulă generală;
- 350 g pentru stafide, viburn, cătină, coacăze negre, măceșe și gutui;
- 250 g pentru ghimbir;
- 230 g pentru fructele de caju;
- 80 g pentru fructul pasiunii.

- „Jeleu” înseamnă un amestec obținut din zaharuri, suc și/sau extracte apoase de unul sau mai multe tipuri de fructe, adus la gradul necesar de îngroșare (gelificare).

Cantitatea de suc și/sau extract apos utilizate la fabricarea a 1 000 g de produs finit nu trebuie să fie mai mică decât cea specificată pentru fabricarea gemului. Cantitatea se calculează după scăderea greutății apei utilizate la prepararea extractului apos al fructului.

- Cu toate acestea, în cazul „jeleului de calitate extra”, cantitatea de suc de fructe și/sau extract apos utilizate la producerea a 1 000 g de produs finit nu trebuie să fie mai mică decât cea a unei calități suplimentare indicate pentru producerea gemului. Cantitatea se calculează după scăderea greutății apei utilizate la prepararea extractului apos al fructului. În producția de jeleu de calitate superioară, fructele de mere, pere, prune, pepene galben, pepene verde, struguri, dovleac, castraveți și roșii nu pot fi utilizate într-un amestec cu alte fructe.

- „Marmeladă” este un amestec obținut din apă, zaharuri și unul sau mai multe dintre următoarele produse obținute din citrice: pulpă, piure, suc, coajă și extracte apoase, aduse la gradul necesar de îngroșare (gelificare).

Cantitatea de citrice utilizată la fabricarea a 1 000 g de produs finit nu trebuie să fie mai mică de 200 g, din care cel puțin 75 g trebuie obținute din partea comestibilă a fructului (endocarp).

- Denumirea de "jeleu-marmeladă" poate fi utilizată pentru un produs care nu conține materii insolubile, fiind permise cantități nesemnificative de coajă de fructe mărunțită.

- „Piure de castane îndulcit” înseamnă un amestec, adus la o consistență adecvată, de apă, zahăr și cel puțin 380 g de piure de castane (Castanea sativa) la 1 000 g de produs finit.

II. Indicatorul „substanță uscată” pentru produsele definite în partea I, determinat refractometric, exprimat în procente, trebuie să fie de cel puțin 60, cu excepția celor în care zaharurile sunt complet sau parțial înlocuite cu îndulcitori.

Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2000/13/CE, statele membre pot, pentru a ține seama de anumite cazuri specifice, să autorizeze denumirile produselor păstrate conform definiției din partea I, care au un conținut de substanță uscată solubilă mai mic de 60 %.

III. În cazul în care fructele din diferite specii sunt amestecate împreună, cantitatea minimă prevăzută în partea I pentru diferitele tipuri de fructe trebuie redusă proporțional cu procentele utilizate.

Următoarele ingrediente suplimentare pot fi utilizate în produsele definite în anexa I:

- mierea definită în Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea 1: în toate produsele ca înlocuitor complet sau parțial al zaharurilor;

- suc de fructe: numai în gem;

- suc de citrice: în produsele derivate dintr-un alt tip de fructe: numai în gem, gem de calitate extra, jeleu și jeleu de calitate extra;

- suc de fructe rosii: numai in dulceata si dulceata de calitate superioara facute din trandafiri, capsuni, zmeura, agriza, stafide, prune si rubarba;

- suc de sfeclă roșie: numai în gem și jeleu din căpșuni, zmeură, agrișe, stafide și prune;

- uleiuri esențiale de citrice: numai în marmeladă și marmeladă;

- uleiuri și grăsimi pentru uz alimentar ca antispumante: în toate produsele;

- pectină lichidă: în toate produsele;

- coji de citrice: în gem, gem de calitate extra, jeleu și jeleu de calitate extra;

- frunze indrishe (Pelargonium odoratissimum): în gem, dulceață de calitate superioară, jeleu și jeleu de calitate superioară atunci când sunt făcute din gutui;

- băuturi spirtoase, vin și lichior de vin, nuci, ierburi aromate, condimente, vanilie și extracte de vanilie: în toate produsele;

- vanilină: în toate produsele.

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

- fruct proaspăt, de neegalat, care conține toți nutrienții săi esențiali și este suficient de copt pentru a fi folosit după curățare, îndepărtarea defectelor și a pielii exterioare;

- în sensul prezentei directive, roșiile, părțile comestibile ale tulpinii de rubarbă, morcovii, cartofii dulci, castraveții, dovlecii, pepenii și pepenii verzi sunt considerați ca fructe;

- „Ghimbirul” este rădăcina comestibilă a plantei de ghimbir, proaspătă sau conservată. Ghimbirul poate fi uscat sau conservat în sirop.

Partea comestibilă a întregului fruct, dacă este necesar, fără piele, piei, semințe, semințe și altele asemenea, care poate fi tăiată sau zdrobită, dar nu puriată.

Partea comestibilă a întregului fruct, curățată prin cernere sau proces similar, acolo unde este necesar, fără piele, semințe, semințe și altele asemenea.

4. Extracte apoase (de fructe):

Extractele de fructe rămase după pierderi inevitabile în producția lor, conținând toți constituenții solubili în apă ai fructelor utilizate.

Zaharurile permise sunt:

1. zaharuri definite în Directiva 2001/111/CE 1;

2. sirop de fructoză;

3. zaharuri extrase din fructe;

B. PRELUCRAREA MATERIILOR PRIME

1. Produsele definite la punctele 1, 2, 3 și 4 din partea A pot fi prelucrate în următoarele moduri:

- tratament termic, răcire sau congelare;

- uscare la rece;

- concentrare într-un anumit grad, în funcție de capacitățile tehnice;

- cu excepția materiilor prime utilizate la fabricarea produselor de calitate superioară: utilizarea dioxidului de sulf (E 220) sau a sărurilor sale (E 221, E 222, E 223, E 224, E 226 și E 227) ca conservant în tehnologia de producție, cu condiția ca conținutul maxim de dioxid de sulf stabilit în Directiva 95/2/CE să nu fie depășit în produsele definite în partea I a anexei I.

2. Caisele și prunele care urmează să fie utilizate la fabricarea gemului pot fi, de asemenea, tratate prin alte procese de uscare decât liofilizarea.

3. Cojile de citrice pot fi conservate în saramură.

(1) JO C 231, 9.8.1996, p. 27.

(2) JO C 279, 1.10.1999, p. 95.

(3) JO C 56, 24.2.1997, p. 20.

(4) JO L 205, 13.8.1979, p. 5. Directivă modificată ultima dată de Directiva 88/593/CEE (JO L 318, 25.11.1988, p. 44).

(5) JO L 109, 6.5.2000, p. 29.

(6) JO L 184, 17.07.1999, p. 23.

(1) JO L 276, 6.10.1990, p. 40.

(2) JO L 40, 11.2.1989, p. 27. Directivă modificată de Directiva 94/34/CE (JO L 237, 10.9.1994, p. 1).

(3) JO L 291, 19.11.1969, p. 9.

1 A se vedea pagina 47 din prezentul Jurnal Oficial.

1 A se vedea pagina 53 din prezentul Jurnal Oficial.