Roberto Dal Negro, Maria Visconti, Fiorenza Trevisan, Stefano Bertacco, Claudio Micheletto și Silvia Tognella

erdosteina

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) este o afecțiune progresivă caracterizată prin dificultăți de respirație, în majoritatea cazurilor ireversibile. Stresul oxidativ și inflamația pulmonară cronică sunt elemente distinctive importante în patogeneza BPOC și afectează mai mulți factori ai patologiei pulmonare (de exemplu, inactivarea antiprotează, hipersecreția mucusului, afectarea alveolară, remodelarea matricei necrotrofile extracelulare, (Rahman, 2005).

Secreția crescută a compușilor reactivi care conțin O2 și citokinele proinflamatorii afectează funcția β2-adrenoceptor printr-o serie de răspunsuri biologice care duc la un răspuns afectat al căilor respiratorii netede la agoniștii β2-adrenoceptorilor. Aceste mecanisme contribuie la atenuarea răspunsului la stimularea β2-adrenergică în inflamația cronică a căilor respiratorii (van Hoof și colab. 2003; Koto și colab. 1996).

Erdosteina este o moleculă originală, dezvoltată inițial ca mucolitic, dar acum considerată mucomodulator. Se caracterizează printr-un grup tiol blocat în inelul lactonic, care devine activ farmacologic după metabolizare până la metabolitul activ I (Met I) (Miyake și colab. 1999). Erdosteina este utilizată în prezent pentru tratarea bolilor pulmonare acute și cronice datorită activității sale reologice asupra secrețiilor bronșice (Marchioni, 2007) și a efectului său pozitiv asupra aderenței bacteriene (Braga și colab. 1999).

Scopul prezentului studiu a fost să investigheze dacă protecția Erdosteinei împotriva stresului oxidativ și a peroxidării lipidelor poate afecta răspunsul pe termen scurt la Salbutamol la pacienții cu BPOC ireversibilă ușoară până la moderată.

Metode și materiale
Acesta este un studiu randomizat, controlat cu placebo, în paralel, efectuat la 30 de pacienți cu BPOC (clasa GOLD 1-2), fumători curenți (≥10 pachet/an) care iau Erdosteină 300 mg, N-acetilcisteină (NAC) 600 mg sau placebo de două ori pe zi timp de 10 zile. În timpul administrării, numai β2-agoniștii cu acțiune scurtă trebuie administrați, dacă este necesar (pro re nată) și trebuie întrerupți cu 8-12 ore înainte de fiecare test de reversibilitate. Steroizii inhalatori (ICS) nu au fost permise, iar mai mulți (n = 3) pacienți tratați cu aceștia au încetat să le mai folosească cu 8 săptămâni înainte de începerea studiului. Pacienții cu supraponderalitate, diabet și/sau astm cu un test de reversibilitate pozitiv (200 ml absolut și o modificare> 12% FEV1 față de valoarea inițială după administrarea de Salbutamol 200 μg) au fost excluși.
Sensibilitatea la Salbutamol 200 μg a fost măsurată la momentul inițial, în ziua 4 și ziua 10 a studiului în fiecare grup. Spirometria a fost efectuată la 30 de minute după inhalarea Salbutamolului 200 μg. Răspunsul FEV1 la Salbutamol este exprimat ca o modificare procentuală a valorii prezise. Nivelurile serice de ROS și 8-izoprostan au fost măsurate la aceleași intervale. Comparația dintre regimuri a fost efectuată cu ANOVA și testul t sau testul Wilcoxon, presupunând că p