„Prim-ministru al marginii”

Timpul se termina, iar Borisov nu se opri. Cineva a trebuit să facă ceva, iar eu l-am întrerupt cu o amintire a scopului întâlnirii. A avut loc o scurtă tăcere incomodă și, în cele din urmă, oaspetele Jim Hodge a avut amabilitatea de a explica cu imagini și date din pliantele publicitare întinse în fața lui ce oferă pentru a controla și a rezolva pe termen lung problema colectării și procesării gunoiului în Sofia.

cartea

Nu știai dacă crezi că Borisov este interesat. El a întâmpinat scurta prezentare cu o atenție zero și o supărare vizibilă, care putea fi citită în privirea sa, care era fixată în altă parte. Pentru el, întâlnirea sa încheiat cu ceea ce a vrut să spună despre sine ambasadorului american.

Pentru mine, însă, Boyko păstrase un gest magistral de rămas bun. În sfârșit căzusem în brațele lui și el nu a omis să mă treacă, ca și cum ar fi pe piața pompierilor, „Are, act”. A sunat ca „Depindem de bunăvoința mea de a continua aceste contacte și de a vă cunoaște locul”. Tocmai m-am uitat la el pentru ultima oară - nu am „acționat” cu el de atunci și i-am spus lui Sean să caute un alt mediator care să comunice cu acest bulgar. Dar nu era necesar.

Jim Hodge a luat avionul de întoarcere și am aflat cu cine am de-a face.

Poate Borisov își amintește comunicarea noastră când a mințit pe ecranul televizorului la sfârșitul anului 2012 că îl sunasem foarte mult.?
Adevărul este că, dacă trebuie să ne măsurăm apelurile, și numai din perioada în care eram jurnalist TV (adică un factor important pentru el la acea vreme), el m-a sunat de multe ori după emisiuni, de parcă nu ar putea viziona, și mă întreabă ce s-a întâmplat.

Apoi îmi dădea sfaturi despre ce să spun sau unde să mă duc la cineva care spusese ceva. Nu regret că nu am o înregistrare a oricăreia dintre aceste conversații, pe care, la un moment dat, am încheiat-o cu refuzul meu clar de a le avea, pentru că încă nu aș publica în cartea mea izbucnirile obscene ale nimănui.