corpului este

O creștere a temperaturii corpului peste valorile normale reprezintă reacție controlată a organismului. Temperatura corpului este reglată de neuroni termosensibili localizați în hipotalamus (o structură din creier). Acești neuroni sunt în contact constant cu receptorii de căldură și frig situați în piele și mușchi. Menținerea unei temperaturi normale a corpului se face prin mai multe mecanism fiziologic:

  • Redirecționarea fluxului sanguin de la și către vasele de sânge din piele;
  • Transpiratie crescuta sau suprimata;
  • Modificarea cantității și compoziției spațiului extracelular (extracelular);
  • Modificări comportamentale (de exemplu, setarea sistemului de aer condiționat la mai cald sau mai rece).

Temperatura normală a corpului se schimbă în cursul zilei. Dimineața devreme este mai scăzută, iar târziu după-amiaza sau seara este cu aproximativ 1 o C mai mare.

1. Ce se întâmplă în corp atunci când temperatura corpului crește?

Febra (temperatura ridicată) este reglată în același mod ca temperatura normală a corpului. Diferența este că „termostatul” corpului este reajustat la o temperatură mai ridicată. Acest lucru se produce sub influența sintetizate în corpul uman pirogeni endogeni, precum și alte substanțe biologic active.

În plus, majoritatea agenților microbiologici și produsele lor de sinteză sunt „pirogeni exogeni”, care stimulează formarea pirogenilor endogeni în organism și, prin urmare, o creștere a temperaturii corpului.

Poate fi febră diverse motive, care poate apărea ca urmare a infecției, vaccinurilor, introducerea de agenți biologici, afectarea țesuturilor, proces malign, medicamente, boli ale țesutului conjunctiv, proces inflamator, boli endocrine și altele.

2. Care sunt pericolele febrei?

Majoritatea studiilor demonstrează că febra este răspuns adaptativ a corpului și ar trebui tratate numai în anumite circumstanțe.

Cu febră în organism crește consumul de oxigen, producția de dioxid de carbon, debitul cardiac. În acest sens, febră poate exacerba insuficiența cardiacă la copiii bolnavi cardiologic și la cei cu sindrom anemic. Ea poate agrava insuficiența respiratorie la copiii cu boli respiratorii cronice, echilibrul metabolic la copiii cu diabet zaharat.

În plus, copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5 ani sunt expuși riscului de convulsii febrile necomplicate, iar cei cu epilepsie de bază pot dezvolta o criză ca urmare a febrei.

3. Ce trebuie făcut la temperatura camerei?

Febra mai mică de 39 o C la un copil fără boală cronică subiacentă nu necesită tratament. Când temperatura crește peste această valoare, copiii încep de obicei să se simtă mai incomod și, în acest caz, administrarea unui antipiretic (antipiretic) ameliorează aceste afecțiuni. Pe lângă faptul că are un efect simptomatic, antipireticul nu schimbă cursul bolii infecțioase.

Se recomandă administrarea de antipiretice la temperaturi mai scăzute la pacienții cu risc crescut, care au o boală cardiacă, metabolică sau neurologică de bază, precum și cei care au avut o criză febrilă în trecut.

Temperatura peste 41 o C este un indicator al infecției severe sau al bolii sistemului nervos central și trebuie tratată întotdeauna cu un antipiretic.

Paracetamolul, acidul acetilsalicilic și ibuprofenul sunt cele mai utilizate antipiretice.

  • Utilizarea acid acetilsalicilic la copii este asociat cu un risc crescut de apariție a sindromului Ray și, prin urmare, trebuie evitat.
  • Paracetamol la o doză de 10-15 mg/kg nu există efecte secundare grave și pot fi aplicate de 3-4 ori pe zi. Supradozajul poate duce la afectarea hepatică toxică.
  • Ibuprofen se administrează în doză de 5-10 mg/kg. Supradozajul este rar, iar reacțiile adverse mai frecvente sunt asociate cu sângerări gastrointestinale și dispepsie.

Materialul este informativ și nu poate înlocui consultația cu un medic. Asigurați-vă că consultați un medic înainte de a începe tratamentul.