Tulburare de anxietate, mai cunoscută sub numele de anxietate, este o afecțiune în care o persoană reacționează cu un puternic atac de anxietate, deși nu există un motiv obiectiv pentru aceasta.

alte

Există diferite forme de tulburări de anxietate:

Fobia este o frică nefondată

Fobia socială este atunci când o persoană are o frică exagerată de situații sociale (întâlnirea cu alte persoane care sunt în centrul atenției).

Fobiile specifice (izolate) sunt frica de anumite obiecte sau situații, cum ar fi păianjenii, câinii, sângele, frica de a zbura sau în interior.

Atacuri de panica

În acest tip de tulburare, există un atac brusc de panică, care se manifestă prin anxietate severă și reacții fizice, cum ar fi transpirație, palpitații sau amețeli.

Tulburare de anxietate generalizată

În tulburarea de anxietate generalizată, fricile vagi și sentimentele de tensiune vin în prim plan. Fricile pot fi legate de diferite vieți sau situații de zi cu zi.

În plus, există forme hibride de nevroză a fricii care nu pot fi corelate cu o formă sau alta. Poate exista un amestec de anxietate și depresie.

Cât de frecventă este nevroza fricii

Tulburările de anxietate sunt printre cele mai frecvente boli mintale. Se estimează că 15 din 100 de persoane trec prin tulburări de anxietate în decurs de un an. Femeile sunt diagnosticate semnificativ mai des decât bărbații.

Fobiile specifice (de exemplu, frica de înălțime, claustrofobia, teama de anumite animale sau insecte) sunt cele mai frecvente, dar rareori necesită tratament psihiatric sau psihoterapeutic. Tulburarea de panică este mai puțin frecventă, dar are cel mai mult nevoie de tratament.

Simptome ale nevrozei fricii

Adesea sentimentul subiectiv de frică nu este neapărat în prim plan. Mai degrabă, simptomele fizice sunt adesea cele care determină pacientul să solicite asistență medicală. Prin urmare, boala fizică este adesea suspectată mai întâi până la stabilirea diagnosticului.

Evitarea anumitor situații sau obiecte este tipică tulburării de anxietate. De exemplu, o persoană cu frica de a zbura în viitor ocolește zborul. Unii oameni cu agorafobie pleacă de acasă numai dacă cineva apropiat este cu ei sau nu iese deloc.

Cu cât pacientul evită mai mult situațiile de anxietate, cu atât frica este mai mare. Urmează un cerc vicios.

Persoanele cu tulburări de anxietate își pierd controlul asupra sentimentelor. Ei interpretează simptomele fizice (palpitații, tremurături) ca o amenințare de atac de cord sau sunt îngroziți că își pot pierde cunoștința, se pot prăbuși sau se pot răsturna.

Tulburare de anxietate generalizată - simptome

Termenul „tulburare de anxietate generalizată” descrie o anxietate continuă care nu se limitează la situații sau obiecte specifice. Frica se poate lega de diferite circumstanțe sau situații din viața de zi cu zi. Adesea, însă, cei afectați nu pot spune exact de ce le este frică. Acest lucru se întâmplă luni sau ani. Persoanele cu tulburare de anxietate generalizată nu pot să se distragă sau să se distanțeze de această teamă doar pe termen scurt.

Tulburarea de anxietate generalizată se caracterizează prin simptome tipice, cum ar fi:

  • tensiune internă puternică asociată cu tremor, tensiune musculară și anxietate;
  • hiperexcitabilitate incontrolabilă, caracterizată printr-o senzație de strângere, transpirație, gură uscată și amețeli;
  • vigilență excesivă, însoțită de un sentiment de tensiune;
  • frică excesivă;
  • tulburari ale somnului;
  • iritabilitate.

Simptomele tulburării de panică

Tulburarea de panică se manifestă prin atacuri de panică recurente și neașteptate. În atacurile de panică, apar brusc tensiuni puternice și frică. În câteva minute, frica crește, culminează și apoi se estompează încet. Pe lângă sentimentele puternice de anxietate, simptomele fizice caracteristice sunt tipice:

  • Tahicardie, dilatarea pupilelor;
  • Rigiditate;
  • Respirație scurtă și respirație scurtă;
  • Ameţeală;
  • Tremurând;
  • Dureri în piept;
  • Transpiraţie;
  • Gură uscată;
  • Greaţă;
  • Sentimentul, o persoană stă de unul singur (depersonalizare);
  • Amorţeală.

Lucrul neplăcut este că mulți oameni cu astfel de probleme dezvoltă frica de frică în sine, adică. de la următorul atac. Acest lucru îi face să se închidă din ce în ce mai mult în sine.

Un atac de panică poate dura de la câteva minute la câteva ore - dar în majoritatea cazurilor durează aproximativ 10 până la 30 de minute.

Atunci când simptomele fizice ale unei tulburări de panică sunt concentrate asupra inimii (de exemplu, palpitații, strângere toracică), aceasta se numește fobie cardiacă. Această formă de tulburare de panică afectează în principal bărbații de vârstă mijlocie. Fobia cardiacă este adesea provocată de impresii puternice asociate cu o persoană bolnavă de inimă în mediul apropiat al persoanei afectate sau de emoții prea intense cu privire la astfel de boli.

Tulburare de anxietate: tratament

În majoritatea cazurilor, tulburarea de anxietate poate fi tratată bine. Este important să începeți devreme pentru o recuperare mai completă.

În tratamentul tulburărilor de anxietate, combinația dintre abordările medicamentoase și psihoterapeutice sa dovedit a fi deosebit de eficientă. Terapia depinde de tipul tulburării de anxietate și de severitatea acesteia.

Terapie cognitiv comportamentală

Există diferite forme de psihoterapie. Există dovezi că terapia comportamentală cognitivă este eficientă în tratarea tulburărilor de anxietate.

Terapia cognitivă se bazează pe înțelegerea faptului că gândurile noastre, experiențele din trecut ne afectează sentimentele. Aceasta înseamnă că, dacă o persoană percepe o situație ca fiind periculoasă, aceasta i-ar afecta sentimentele.

În terapia cognitivă, persoana afectată trebuie să fie conștientă de măsura în care gândirea, sentimentul și comportamentul interacționează. Învață care dintre procesele și comportamentele sale de gândire duc la această frică continuă. Mulți oameni nu sunt conștienți de gândurile negative care le trec deseori prin minte. În acest caz, poate fi util un jurnal în care o persoană își notează gândurile și reacțiile în anumite situații.

Pentru a convinge o persoană că situația nu amenință, este important să o înfruntăm. Este important ca pacientul să fie sub supraveghere terapeutică în acest moment. Acest lucru se practică de obicei mai întâi în imaginația sa și mai târziu în viața reală.

Scopul este de a rămâne în situație până când frica scade semnificativ. Astfel, ne dăm seama treptat că groaza pe care o simțim este nefondată.

Proceduri psihodinamice

Procedurile psihodinamice includ psihoterapie analitică și profundă. Susținătorii psihoterapiei psihodinamice adoptă o abordare psihanalitică. Potrivit acestora, tot ceea ce o persoană gândește, simte sau face este influențat de experiențe inconștiente din trecut. În spatele fricii de o situație pot exista conflicte interne, de obicei inconștiente. Ele pot fi legate de anumite evenimente din copilărie și se manifestă sub formă de anxietate.

În acest tip de abordare terapeutică, terapeutul și pacientul dezvăluie mai întâi conflictul de bază pentru a-i da un sens mai târziu. Scopul este ca persoana să ajungă la concluzia că temerile din spatele conflictului sunt nefondate și nu au nicio legătură cu realitatea. Un alt obiectiv important al terapiei este ca el să învețe să-și rezolve conflictele mai constructiv.

Terapie cu medicamente pentru tulburări de anxietate

Antidepresive poate fi anxiolitic și sedativ. Așa-numiții inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) sau inhibitorii recaptării serotoninei norepinefrinei (SNRI) sunt adesea utilizați în tulburările de anxietate.

ISRS includ medicamente precum sertralina, paroxetina, escitalopramul și citalopramul. Venlafaxina poate ajuta cu SNRI.

Antidepresivele interferează cu metabolismul creierului și cu raporturile dintre concentrația mediatorilor chimici (neurotransmițători) între celulele nervoase. Neurotransmițătorii transmit semnale electrice de la un nerv la altul. Când un nerv se conectează cu altul, o substanță specifică este eliberată din primul - un neurotransmițător și este transmisă celui de-al doilea nerv.

Substanța se leagă de un loc specific de legare (receptor) la nervul vecin. Aceasta declanșează un semnal electric în al doilea nerv pe care îl transmite. Odată finalizat, neurotransmițătorul este fie defalcat, fie re-asimilat de celula nervoasă care l-a eliberat.

Concentrațiile neurotransmițătorilor precum serotonina și norepinefrina sunt adesea afectate la persoanele cu tulburări de anxietate. SNRI și SSRI acționează selectiv prin inhibarea reabsorbției serotoninei și norepinefrinei de către celulele nervoase, prelungind astfel efectul lor pozitiv.

Care sunt posibilele efecte secundare

Efectele secundare ale ambelor grupuri de medicamente ar putea fi:

  • Boli cardiovasculare;
  • Durere de cap;
  • Greaţă;
  • Probleme gastrointestinale.

Combinația dintre SNRI și triptani (de exemplu, migrenă) trebuie făcută numai în consultare cu medicul dumneavoastră.

Inhibitori MAO

Pe lângă SSRI și SNRI, medicii folosesc așa-numiții inhibitori MAO, cum ar fi moclobemida și antidepresivele triciclice, cum ar fi clomipramina, pentru a trata anxietatea.

Inhibitorii MAO previn descompunerea așa-numitelor monoamine (dopamină, epinefrină, norepinefrină, serotonină), astfel încât acestea rămân în concentrații mai mari și astfel contracarează depresia și anxietatea. Efectele secundare posibile includ uscăciunea gurii, anxietate, probleme gastro-intestinale și cefalee.

Antidepresive triciclice

Așa-numitele antidepresive triciclice ameliorează anxietatea și anxietatea internă. Acestea interferează cu concentrația diferitelor substanțe din creier prin suprimarea absorbției substanțelor din celulele nervoase. În acest fel, neurotransmițătorii rămân în concentrații mari pentru semnalizarea între celulele nervoase. Efectele secundare pot include tensiune arterială scăzută, gură uscată sau amețeli.

Este bine de știut că efectul tratamentului antidepresiv are loc cel mai devreme la două săptămâni de la începerea tratamentului.

Pregabalin, buspironă și opipramol

Alte substanțe medicamentoase utilizate pentru tratarea nevrozei fricii sunt următoarele:

Pregabalin: Așa-numitul modulator al canalului de calciu este utilizat în special în tulburările de anxietate generalizate

Buspirone: Are capacitatea de a contracara frica și poate fi utilizat la persoanele cu tulburare de anxietate generalizată atunci când alte terapii au eșuat.

Opipramol: Deși substanța activă opipramol poate fi legată de antidepresivele triciclice, nu împiedică recaptarea serotoninei și a norepinefrinei. Opipramolul are un efect anti-penalizare și calmant. Recomandat pentru tulburarea de anxietate generalizată, atunci când alte terapii nu au obținut rezultatele dorite.

Benzodiazepine

Pentru a aștepta calm până când antidepresivele intră în vigoare, medicii uneori prescriu benzodiazepine. Acestea aparțin grupului de sedative și ajutoare pentru somn.

Benzodiazepinele au un efect sedativ foarte rapid, dar există un anumit risc de a dezvolta dependență. Prin urmare, acestea ar trebui luate pentru o perioadă scurtă de timp și numai atâta timp cât este cu adevărat necesar.

Tehnici de relaxare

Sentimentul de frică este întotdeauna însoțit de o mare tensiune, deci merită să învățați și să aplicați diferite tehnici de relaxare și relaxare musculară.

Activitatea fizică regulată prin sport sau mișcare activă are, de asemenea, un efect foarte pozitiv asupra diferitelor stări de frică. Relaxarea și sportul nu pot vindeca nevroza fricii și atacul de panică, dar pot îmbunătăți semnificativ starea persoanelor afectate.