Piața literară

Galosh de pere

Istorie rurală pastorală

- Mitreeee, Mitre-e-e! Unde ești?
- Ce ai strigat, Peno?

- Haide, pisica a furat un pește. Hei pe acoperiș.

- Si ce doresti? Urcați pe acoperiș pentru a lua peștele de la pisică?

- A speriat-o să dea drumul la pește.

Bunicul Mite o iubește pe bunica Pena și s-a dus după pisică

- Pee, pipi, eliberați peștele

- Hei, glumești? Când o vei întreba, te va lăsa să pleci? Sea, Mitre, a lovit-o cu ceva. Cei mai buni pești au furat înfrângerea.

Bunicul Mitre s-a uitat în jur, dar nu era nimic de aruncat, iar pisica era deja deasupra acoperișului. Va merge dincolo și se va termina cu peștele. Bunica Pena plecase acasă să prăjească restul de pește și lăsase în pace. Bunicul Mitre a trăit cel mai bine făcând ceea ce i-a spus bunica Pena. Și dacă nu s-a întâmplat ceva, ea era responsabilă. Nu a fost timp de pierdut. Pisica a tras peștele departe. Fără să se gândească, bunicul Mitre și-a scos galoșele și s-a uitat la pisică. Dar la bătrânețe, brațul era slab. Galosul a lovit marginea acoperișului, s-a învârtit în aer și s-a întins pe ramura superioară a parai. Pisica se oprise pentru a vedea eforturile lui Galosh și, parcă nu ar fi surprinsă de rezultatul final, și-a întors coada și s-a rătăcit cu peștele în timp ce trecea dincolo de creasta acoperișului. Bunicul Mitre, speriat de nenorocirea cu galoșii, stătea cu gura deschisă surprinsă. Galoșii erau noi și a văzut în mintea lui adevărul teribil despre reacția bunicii Pena. A rămas uimit o vreme, iar apoi o idee salvatoare i-a luminat mintea. Luă telefonul și îl sună pe bunicul Hristo

- Hristo, vino, este o nevoie urgentă.

- Ce nevoie urgentă ai.

- Vino să vezi. Dar nu striga din ușă. Vino chiar sub pere.

Nu a trecut mult până a sosit Hristo. Bunicul Mitre i-a spus toată povestea, iar cei doi bătrâni s-au uitat la galoșii înșirați pe ramura de pere.

- Abre, Mitre, este mare, dar chiar dacă era mai jos, care dintre noi poate urca? Nu funcționează pentru scară.

- Îl cunosc pe Hristo, dar dacă nu-l dau jos, Pena mă va jupui în viață.

- Să-l sunăm pe Decho. El este cel mai tânăr.

- El este cel mai tânăr, dar și pera este tânără și nu-l va rezista.

Cei doi bătrâni s-au gândit din greu. Bunicul Mitre își scărpina gâtul îngrijorat, iar bunicul Hristo își frecă mâinile.

- Îl voi chema pe Peter să vină.

Bunicul Hristo a scos telefonul și a format numărul cinci.

- Vino Petre la Mitreto are nevoie urgentă.

Bunicul Peter nu mai cere nimic. Baba Kuna a auzit sunetul telefonului și a stat curios la ușă.

Și fără alte explicații, și-a schimbat șorțul și, pornind cu cea mai mare viteză pe care o puteau - aparent ca broaștele țestoase - a ajuns în curând sub pera Mitre. Bunicul Hristos și bunicul Mitre se uitau încă în sus la galoșul cocoțat pe pere, ca și cum ar fi frică să coboare.

- Și acum, ce? - Bunica Kuna l-a întrebat destul de regretată pe bunicul Mitre, pentru că știa ce-l aștepta atunci când bunica Pena a aflat adevărul amar.

- Deci, ce îl întrebi pe Kuno? Trebuie să-l dăm jos

- Cum o putem scoate, Petre? Ar trebui să chemăm pompierii?

- Să o sunăm, Ma Kuno. Galoșii mei sunt noi. Nu a trecut o lună de când le-a adus fiul meu ”, a spus cu speranță bunicul Mitre.

- Ah, nu vor veni după galosh - bunicul său Hristo și-a rupt speranța.

- A numit Price. Se poate gândi la ceva.

Baba Kuna scoase telefonul, apăsă butonul bunicii Cena și se conectă imediat. El a explicat rapid situația și a cerut ajutor. Bunica Price nu a ezitat și a sunat-o pe bunica Kitty.

- Krastyo, hai, nu întârzia, există o nevoie importantă. Bunicul Krastyo tocmai își începuse canalul de animație pentru copii și se uita la „Tom și Jerry”

- Este Kuno acum? Cel puțin așteptați să se termine filmul.

- Nu este timp să aștepți.

Bunicul Krastyo a oprit cu reticență televizorul și a pășit după credincioși. Și cum altfel? La răscruce s-au adunat cu bunica Tsena și cu bunicul Vatyo și împreună s-au dus la bunicul Mitre. Nu au vorbit pe drum, nu au avut suficient timp să se grăbească și să vorbească. Când au ajuns sub pere, bătrânii au pășit abătut din picioare în picioare, iar bunicul Mitre s-a străduit să stea doar pe degetele de la picioare pentru a nu murdări șoseta în care bunica Pena o tricotase special pentru noile galoșe.

Grupul nou sosit pierduse darul vorbirii din această situație, lucru obișnuit pentru bunicii, dar când îi vezi pe bunicile tăcute, ar trebui să știi că situația este de neevitat. Bunicile au scos telefoanele și au strâns restul sătenilor. Din păcate, „tânărul” - Decho și Kitka lipseau. Tinerii căsătoriți se holbau din nou la copii. În curând toți ceilalți vorbeau, dar nimeni nu a putut da sfaturi reale despre cum să scoateți galoșii. Baba Pena era încă în casă și acest lucru l-a salvat pe bunicul Mitre de o nenorocire mai mare. Situația devenea disperată. În acel moment, pisica, lingând după un prânz bogat, a apărut pe acoperiș și cu toată îndrăzneala sa a coborât până la capăt. Când bunicul Mitre a văzut-o, el părea să înnebunească.

- Haide, ticălos nenorocit, lasă-mă să-ți spun.

Înfuriat, bătrânul și-a dat jos celălalt galosh și a îndreptat spre pisică. În mod neașteptat, atacul a înghețat și galoșul a lovit-o. Pisica a țipat, a sărit la pere, a lovit ramura pe care fuseseră împinse galoșii, s-a rupt și au căzut împreună la pământ - pisica, ramura și galoșii. Celălalt galosh, care a lovit pisica, s-a întors încet în aer, s-a întrebat ce să facă, a căzut pe acoperiș, a alunecat pe el și a aterizat încet la picioarele bunicului Mitre. Se aplecă, își ridică galoșele și se ridică cu un zâmbet fericit pe față. Întreaga companie a privit incidentul ca fermecat. Înainte să-și dea seama, s-a auzit vocea bunicii Pena.

- Mitreeee, Mitreee, ai prins pisica?

Slava KOSTADINOVA

24 august 2017, Kalamata, Grecia

galosh

Slava Kostadinova s-a născut la Sliven, a absolvit Școala Tehnică de Alimentație Publică din oraș, Institutul Profesorilor din Smolyan, iar în 1991 s-a înscris la teologie „Teologie și Bibliologie” la Institutul Biblic din Ruse. Locuiește în Atena, Grecia din 1996, dar dorința ei cea mai profundă este să se întoarcă în patria ei. Prima ei carte solo este o colecție de nuvele „Dantela diavolului”, în 2016 a publicat o colecție de poezii „Cântecul fluturilor”, iar ultima sa carte este „Către semințele mărului”/2017 /, o colecție de nuvele dedicate femeilor. Este membru al Clubului figurilor culturale din Atena „Viața nouă”/KDK/și asociat literar în mai multe publicații locale. A primit premii și diplome din participarea la concursuri literare. În 2017 a participat la concursul literar internațional „The Exquisite Pen”, organizat de Salonul Bulgar al Culturii și Spiritualității - Chicago - SUA, în care povestea ei „Pictures of Life” a fost distinsă cu premiul II la categoria temelor emigranților.