căilor respiratorii

Cancer de plamani

Cancerul pulmonar este încă una dintre cele mai frecvente cauze de deces. La bărbați ocupă locul 1, iar la femeile cu consum crescut de tutun există o creștere a frecvenței acestuia. Deși dezvoltarea cancerului pulmonar este asociată cu mulți factori de risc, cel mai important este fumatul. În aproximativ 80-85% din cazuri, fumatul este cauza cancerului pulmonar. Cancerul pulmonar, care apare cu această frecvență, se dezvoltă mai ales în legătură cu utilizarea țigărilor, dar în același timp poate fi definit ca singurul cancer care poate fi prevenit. În cadrul clinicii pentru bolile toracice există și o clinică pentru încetarea fumatului.

Principalele semne ale cancerului pulmonar sunt tuse, producerea de spută, dificultăți de respirație, boli ale pieptului, umărului, brațului și spatelui, scuipat de sânge, răgușeală în voce, umflarea feței și gâtului, respirație zgomotoasă. În multe cazuri, tusea este unul dintre primele semne, dar datorită faptului că mulți pacienți sunt fumători, ei cred că cauza tusei este fumatul și, prin urmare, merg la medic târziu. De aceea, în cazul tusei prelungite care durează mai mult de 4 săptămâni sau în cazul modificării tusei existente, se recomandă examinarea imediată la policlinica toracică.

Principalele metode în diagnosticul cancerului pulmonar sunt: ​​radiografia toracică, tomografia computerizată, examenul sputei, examenul citologic al pleurei, bronhoscopia sau acupunctura. După determinarea tipului de cancer pulmonar, se stabilește stadiul bolii și tratamentul se efectuează în interacțiunea Clinicilor pentru boli de sân și oncologie.

Astmul este o boală inflamatorie care nu depinde de niciun microb, dar este cauzată de îngustarea repetată a căilor respiratorii (bronhii). Atunci când o persoană cu astm vine în contact cu un produs la care are alergie, mușchii din pereții căilor respiratorii se strâng și îngustează căile respiratorii. Cauzele mediului care provoacă reacții alergice sunt fumul de țigară, factorii emoționali, exercițiile fizice și factorii de stres, cum ar fi expunerea la aerul rece, de asemenea, pot micșora bronșita. Membrana mucoasă a căilor respiratorii se inflamează și începe să se umfle. Sputa este de obicei ciudată, dificil de îndepărtat și are o culoare transparentă.

Acești pacienți nu au, de obicei, alte plângeri decât astmul, dar în timpul atacurilor au simptome cum ar fi dificultăți de respirație, tuse, respirație șuierătoare, dificultăți de trecere a sputei, simptome de apăsare a pieptului, iar severitatea acestor simptome variază foarte mult de la pacient la pacient. Atacurile apar de obicei noaptea dimineața, trec sau scad spontan sau cu consumul de droguri, dar cu un nou atac reapar. La pacienții netratați sau tratați temporar, frecvența și severitatea atacurilor cresc în timp. La acești pacienți, indicațiile pentru dificultăți de respirație, respirație șuierătoare și simptome cu senzație de congestie în piept devin permanente.

Pacienții cu astm sunt monitorizați și evaluați de un specialist în piept cu un examen fizic, radiografie toracică, un test de funcție respiratorie și un test de alergie cutanată. Medicamentele inhalate sunt variate în funcție de starea pacientului. Datorită faptului că astmul este o boală cronică, examinările de urmărire ale pacienților se efectuează la fiecare 3 luni.

BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică)

Este o boală care implică emfizem și bronșită cronică. Nu este precis, dar este cunoscut pe scară largă sub numele de bronșită cronică, bronșită cronică. Aceasta este o mărire anormală și permanentă cauzată de distrugerea bulelor de aer numite alveole și emfizem și peretele alveolar. Bronsita cronica se exprima ca o tuse persistenta din cauza excesului de mucus (sputa). Fumatul este una dintre principalele cauze ale BPOC și este responsabil la 90% dintre pacienți. Unul din cinci fumători riscă să dezvolte BPOC.

La început, pot fi observate doar semne de dificultăți ușoare de respirație și crize de tuse temporare. Pe măsură ce boala progresează, se constată dificultăți de respirație, care pot fi însoțite de respirație șuierătoare (respirație șuierătoare) și poate apărea o producție intensă de spută. La început, respirația scurtă apare cu acțiuni care necesită efort, cum ar fi mersul pe jos, mersul pe rampe, dar mai târziu, pe măsură ce boala progresează, acestea apar chiar în repaus.

Pacienții examinați de un specialist în chirurgia toracică sunt evaluați cu o radiografie a plămânilor și un examen funcțional al respirației (spirometrie). Dacă este necesar, pacienții pot fi examinați cu ajutorul tomografiei computerizate.

În funcție de amploarea bolii, medicamentele pot fi necesare pentru a crește fluxul de aer către plămâni. Aceste medicamente trebuie administrate în mod regulat. În unele cazuri, se recomandă intervenția chirurgicală în chirurgia toracică.

Bronșiectaziile se dezvoltă adesea după infecții pulmonare severe ca urmare a deteriorării pereților bronhiilor și este definită ca expansiunea lor permanentă. Tusea, producția intensă de spută și infecțiile pulmonare frecvente sunt cele mai frecvente simptome. Tomografia computerizată cu incizie subțire este necesară în timpul diagnosticului. Bronhoscopia este, de asemenea, utilizată, dacă este necesar.

Tratamentul normal al bolii este terapia medicamentoasă regulată, reabilitarea și, dacă este necesar, utilizarea antibioticelor. Într-o anumită regiune, cu bronșiectazii limitate, există sângerări severe și care pun viața în pericol, producție persistentă și abundentă de spută și infecții recurente și, dacă această afecțiune pune viața în pericol și/sau afectează calitatea vieții pacientului, se efectuează o intervenție chirurgicală.

Apnee obstructivă în somn și sforăit

Sforaitul este un eveniment comun în societate. În timpul somnului normal, mușchii căilor respiratorii sunt relaxați. Sforaitul apare în timpul admisiei de aer cu vibrația unor organe ale sistemului respirator superior, cum ar fi palatul moale și limba mică. Aici este important să stabilim dacă sforăitul este doar o situație care afectează calitatea somnului sau este o boală gravă numită apnee în somn.