Guliya este una dintre cele mai subestimate culturi de rădăcini nu numai în Bulgaria, ci și în cea mai mare parte a lumii. Crește și se reproduce vegetativ cu tuberculi și are foarte puțini dușmani naturali, ceea ce îl face extrem de ușor de crescut, iar calitățile sale de sănătate și gust sunt fenomenale.

guliata

Gulia a dobândit o serie de nume diferite în timp ce servea drept hrană umană încă de pe vremea triburilor indiene din America de Nord și America Centrală, în a căror dietă a fost folosită pe scară largă: măr de pământ sau pere, anghinare de Ierusalim, măr de cal (pentru că a fost dat cai), cartofi germani, anghinare din Ierusalim, floarea-soarelui măcinată, tuberculi indieni, cartofi de zahăr etc.

Se crede că a fost adus în Europa în 1610 în Franța, unde își are încă semnificația economică.
Partea utilizabilă a plantei este tuberculii rădăcină, care seamănă cu ridichia dulce la gust și sunt aproape la fel de crocante ca nucile proaspete. Tuberculii conțin de obicei amidon precum cartofii, dar în gulaș această substanță se numește inulină - o polizaharidă naturală care are un efect puternic asupra metabolismului.

În ceea ce privește conținutul de fier, gulașul este superior morcovilor, cartofilor, napilor și sfeclei. De asemenea, conține potasiu, calciu, mangan, fosfor, zinc, siliciu, magneziu, sodiu, fluor, crom și alte minerale și este, de asemenea, bogat în celuloză, pectină, acizi organici, grăsimi, proteine ​​și aminoacizi esențiali, vitaminele B1, B2, B6, C, PP și carotenoizi (carotenul în gulia este de 60-70 mg per 1 kg). De asemenea, conține o parte din aminoacizii esențiali arginină, valină, lizină și leucină, precum și o cantitate mare de celuloză. Gulia are un conținut ridicat de poliacizi organici - citric, malic, zmeură și chihlimbar (chihlimbar), care în combinație cu vitamina C, au un puternic efect antioxidant.

Este important să spunem că conținutul ridicat de inulină este foarte valoros pentru persoanele cu diabet sau pentru cei care aderă la o dietă slab glicemică. Inulina este o fibră solubilă care se descompune în fructoză (spre deosebire de amidon, care se descompune în glucoză), facilitând menținerea nivelului constant de zahăr din sânge.

Este recomandat celor care suferă de obezitate, ateroscleroză, calculi renali, artrită, boli cardiovasculare, precum și o măsură preventivă împotriva cancerului. Una dintre proprietățile unice ale inulinei este efectul său fundamental asupra metabolismului. Inulina începe să aibă un efect benefic de îndată ce intră în stomac până când este complet excretată. Când este localizat în tractul gastro-intestinal, acesta este descompus de acidul clorhidric și de enzimele moleculelor de fructoză individuale care pătrund în fluxul sanguin. Restul, care nu s-a defectat, absoarbe substanțe inutile din organism, precum metale grele, radionuclizi, colesterol, acizi grași și diverse substanțe chimice toxice. Inulina stimulează, de asemenea, peristaltismul intestinal, care îmbunătățește eliminarea organismului de toxine și alimente neprelucrate. Efectul său antitoxic este sporit de celuloza pe care o conține.