Glucoza este principala sursă de energie pentru țesuturile din corp și este un indicator extrem de important al stării metabolismului carbohidraților din organism. Glicemia este cunoscută și sub denumirea de zahăr din sânge.

intoleranței glucoză

Nivelurile de glucoză ar trebui să fie întotdeauna în limite sănătoase, deoarece numai în acest fel țesuturile și organele din corpul uman pot funcționa normal.

Caracteristica celulelor musculare, a ficatului și a țesutului adipos este că acestea pot folosi nu numai glucoza, ci și alte surse ca energie, în timp ce alte părți ale corpului, cum ar fi celulele roșii din sânge și sistemul nervos central, pot folosi doar glucoza.

Celulele creierului nu sunt capabile să sintetizeze glucoza și nici să o stocheze sub nicio formă de rezervă. Aceasta înseamnă că trebuie să-l aprovizioneze constant cu sângele lor.

Această nevoie necesită ca nivelurile sale să fie constante - nici să crească, nici să scadă brusc. Menținerea nivelului de zahăr din sânge este efectuată nu numai de sistemul nervos central, ci și de o serie de hormoni. Locul principal dintre acești hormoni este ocupat de insulină, care este secretată de pancreas.

Prin natura sa intoleranta la glucoza este o afecțiune pre-diabetică asociată cu rezistența la insulină.

Se consideră că intoleranta la glucoza este o boală care poate preceda apariția diabetului de tip 2 cu câțiva ani înainte de apariție. Intoleranța la glucoză este, de asemenea, considerată a fi un factor de risc grav pentru moartea prematură. Afecțiunea este cunoscută și sub denumirea de toleranță la glucoză.

Simptomele intoleranței la glucoză

Principalul simptom care apare în intoleranta la glucoza, se exprimă printr-o creștere a nivelului de zahăr din sânge (între 7 și 11 mmol/l). Simptomele care preced dezvoltarea diabetului includ arsurile la nivelul picioarelor, creșterea cantității de urină, urinarea nocturnă, hiperglicemia etc.

Este posibil ca simptomele intoleranta la glucoza de observat în boli precum diabetul de tip 1, diabetul de tip 2, sindromul ovarului polichistic, cancerul pancreatic, hemocromatoza, diabetul gestațional.

Diagnosticul intoleranței la glucoză

Pentru a demonstra cu certitudine existența intoleranta la glucoza, un test de glicemie trebuie efectuat dimineața pe stomacul gol. Când nivelul zahărului din sânge este în jurul sau peste limita superioară a normelor stabilite, trebuie efectuat un test special de încărcare a glucozei.

Înainte de a lua sânge pe stomacul gol pentru a testa zahărul din sânge, 75 g de glucoză pudră trebuie dizolvate în 150 ml pe stomacul gol. Sângele este apoi luat pe stomacul gol și pacientul trebuie să bea glucoza.

Aceasta este urmată de o măsurare a zahărului din sânge la 60 și 120 de minute după consumul de glucoză. Acest test este foarte important deoarece evaluează capacitatea pancreasului de a răspunde în mod adecvat secretând insulină atunci când corpul este încărcat cu carbohidrați.

Măsurarea glicemiei este cel mai bun mod cunoscut de medicină pentru a afla dacă suferă o persoană intoleranta la glucoza.

Tratamentul intoleranței la glucoză

Când cercetarea este stabilită intoleranta la glucoza, medicul trebuie să prescrie medicamente speciale pentru a controla starea. Persoanele aflate într-o formă pre-diabetică prezintă un risc mai mare de accident vascular cerebral și boli de inimă, astfel încât este posibil să se prescrie medicamente pentru controlul colesterolului ridicat sau a tensiunii arteriale crescute.

Potrivit unor experți, o dietă bogată în fibre și săracă în grăsimi poate ajuta semnificativ în tratamentul prediabetului. Se crede că aportul regulat de fructe, legume și cereale integrale este cheia pentru o sănătate mai bună. Exercițiul moderat este, de asemenea, foarte util.

Persoanele supraponderale ar trebui să piardă cel puțin 10% din greutatea totală pentru a reduce riscul de a dezvolta diabet de tip 2.

Consecințele intoleranței la glucoză

Diagnosticul în timp util și tratamentul adecvat al prediabetului sunt extrem de importante în lupta împotriva bolilor insidioase. Dacă problema nu este controlată la timp, toleranța la glucoză afectată poate duce la diabet mai devreme sau mai târziu. Odată ce apare, diabetul este o problemă cronică și semnificativă social care afectează calitatea vieții.

Se cunosc trei tipuri de diabet - diabetul de tip 1, diabetul de tip 2 și diabetul gestațional. În diabetul de tip 1, există o lipsă parțială sau completă de insulină, motiv pentru care este cunoscut și ca diabet insulino-dependent. Diabetul de tip 1 se dezvoltă în principal în copilărie sau adolescență.

Diabetul de tip 2 este, de asemenea, cunoscut sub numele de diabet de tip senil, deoarece apare la persoanele în vârstă. În ultimii ani, însă, din cauza obezității în masă și a consumului sever de zahăr, acesta se găsește la persoanele mai tinere.

Diabetul gestațional este diabetul care se dezvoltă în jurul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Dispare imediat după naștere, dar totuși, femeile însărcinate care l-au dezvoltat prezintă un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 în următorii ani.

Articolul este informativ și nu înlocuiește consultarea cu un medic!