Crezi că lumea va fi mai bună anul viitor? Și în următorul deceniu? Vom reuși să combatem foamea, să obținem egalitatea de gen și să oprim schimbările climatice în următorii 15 ani?

faci

Potrivit guvernelor lumii: da, putem. În aceste zile, liderii mondiali, la o reuniune la ONU la New York, au convenit asupra unui nou set de obiective globale pentru dezvoltarea mondială până în 2030. Iată-i. Aceste obiective sunt produsul unei consultări ample. Obiectivele globale arată ce vrem să fie umanitatea.

Acesta este planul, dar îl putem realiza? Se poate realiza această viziune pentru o lume mai bună? Sunt aici astăzi pentru că am făcut estimări care arată, șocant, că se poate într-adevăr. Dar nu în modul obișnuit.

Gândul că lumea va deveni un loc mai bun

poate părea ușor fantezist. Știrile zilnice dau impresia că merge înapoi, nu înainte. Și sincer, nu poți să nu fii sceptic față de anunțurile spectaculoase venite de la ONU.

Dar vă sugerez să lăsați deoparte neîncrederea pentru o vreme. Pentru că în 2001 ONU a convenit asupra unui alt set de obiective - Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Cel mai important a fost reducerea la jumătate a numărului de persoane care trăiau în sărăcie până în 2015. Scopul era, bazat pe 1990, când 36% din populația lumii trăia în sărăcie, să ajungă la 18% sărăcie în acest an.

Am atins acest obiectiv? Nu, nu am reușit. Am depășit-o! În 2015, sărăcia mondială va scădea la 12%. Ei bine, asta încă nu este suficient, lumea are încă multe probleme. Dar pesimiștii și pesimiștii, care spun că lumea nu se poate îmbunătăți, pur și simplu nu au dreptate.

Cum am obținut acest succes? O mare parte din aceasta se datorează creșterii economice. Cele mai mari reduceri ale sărăciei au avut loc în țări precum China și India, care au cunoscut o creștere economică rapidă în ultimii ani. Putem face acest număr din nou? Creșterea economică ne poate conduce către obiective globale? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să observăm unde suntem în legătură cu ei astăzi și să calculăm cât ne-a mai rămas.

Dar acest lucru nu este ușor, deoarece acestea sunt nu numai ambițioase, ci și destul de complexe. Cele 17 goluri au 169 de sub-obiective și literalmente sute de indicatori. Și în timp ce unele sunt destul de neechivoce - eradicând foamea, altele sunt prea vagi - promovând societăți pașnice și tolerante.

Pentru a susține această analiză comparativă, voi folosi un instrument numit Indicele Progresului Social. Acesta va măsura tot ceea ce încearcă atingerea obiectivelor globale, dar îl va rezuma într-un număr pe care îl putem folosi ca punct de plecare și urmări progresul în timp.

Indicele Progresului Social pune trei întrebări fundamentale despre societate. În primul rând, toată lumea are elementele de bază pentru supraviețuire: mâncare, apă, adăpost, securitate? În al doilea rând, fiecare are elementele de bază ale unei vieți mai bune: educație, informare, sănătate și un mediu durabil? Și dacă toată lumea are posibilitatea de a-și îmbunătăți viața prin drepturi, libertate de alegere, libertate de discriminare și acces la cunoștințele de top din lume?

Indicele Progresului Social rezumă toate acestea prin 52 de indicatori pentru a crea un scor total de la 0 la 100. Ceea ce găsim este marea varietate de realizări din lume astăzi. Țara cu cea mai mare performanță este Norvegia - scor 88. Cea mai mică performanță este cu un scor de 31 Republica Centrafricană. Putem aduce toate țările împreună, ținând seama de diferitele lor populații, iar acest scor global este de 61. În special, acest lucru înseamnă că o persoană medie trăiește la un nivel de progres social ca cel actual în Cuba sau Kazahstan.

Iată-ne astăzi: 61 din 100. Ce trebuie să se întâmple pentru a atinge obiectivele globale?

Obiectivele globale sunt cu siguranță ambițioase, dar ideea lor este să nu transforme lumea în Norvegia în 15 ani. Privind cifrele, cred că un rezultat de 75 ar fi nu numai un salt uriaș în bunăstarea umană, ci și atingerea obiectivelor globale. Deci, ne propunem 75 din 100. O putem realiza?

Indicele Progresului Social ne poate ajuta în conturi, deoarece, după cum ați observat, nu există indicatori economici; în modelul său nu există PIB sau creștere economică. Acest lucru ne permite să înțelegem relația dintre creșterea economică și progresul social.