Conținutul și distribuția în organism:

velislav

50-120 mg de miere în total în organism - 40% în mușchi, 15% în ficat, 10% în creier, 6% în sânge; o parte semnificativă a Cu în eritrocite este inclusă în enzima superoxid dismutază (acțiune antioxidantă); în plasmă 60% din Cu este legat de ceruloplasmină

Funcțiile cuprului: legate cu ceruloplasmină

În lanțul citocrom al oxidării mitocondriale în compoziția metaloproteinelor enzime (dopamina beta-hidroxilază, superoxid dismutază, tirosinază etc.)

În sinteza proteinelor complexe implicate în construcția de colagen în schelet și în vasele de sânge

În sinteza neurotransmițători (norepinefrina) și neuropeptide (encefalină)

Participă la metabolismul fierului prin afectarea indirectă a eritropoiezei

Are un efect asemănător insulinei

Absorbție, excreție de cupru

Se efectuează în intestinul subțire - 35-70% din cantitatea din alimente - 2 mecanisme:

Sulfatul de cupru și compușii nitrați sunt absorbiți direct

Compuși carbonatici în avans trebuie să devină solubil Sulfurile de cupru și porfirinele sunt practic insolubil Rezervele de cupru ale corpului sunt menținute printr-o schimbare excreţie de complexe de cupru cu bilă

Cu un aport ridicat de miere - inducerea sintezei proteinelor-metalotioneinei în epiteliul intestinal, care captează Cu, și îi blochează absorbția

Inhibarea absorbției: cantități mari de zinc, fier, cadmiu, molibden, fitați

Are nevoie: de la 0,5 la 1 mg zilnic, în funcție de vârstă

Deficit:

La copiii prematuri

Sugarii hrăniți în principal cu lapte de vacă

Simptome clinice ale deficitului - anemie, imunitate afectată, depigmentare a pielii și a părului, ateroscleroză precoce, aritmii cardiace

Supradozaj cu miere, toxicitate: GGNHP - 10 mg/zi, defect congenital al excreției biliare a mierii în boala Wilson.

Manifestări toxice- acumularea în ficat - ciroză și necroză; acumularea în ochi, creier, rinichi - tulburări cerebrale, hemoliză, tubulopatie

Surse de hrana: fructe de mare, ficat, nuci, cereale, germeni de grâu