spațiul pleural

Pleurezie este o inflamație a pleurei care înconjoară plămânii. Se caracterizează printr-o durere ascuțită care se agravează cu respirație profundă sau tuse. Inflamația pleurei poate fi cauzată de diverși factori etiologici.

Anatomie și fiziologie

Plămânii, peretele toracic și pieptul sunt căptușite cu două straturi continue de epiteliu cunoscute sub numele de pleura parietală și viscerală. Pleura parietală (exterioară) este căptușeala epitelială care acoperă peretele toracic, pieptul și mediastinul. Visceralul (interior) acoperă întreaga suprafață a plămânului. Stratul exterior are receptori ai durerii somatice, semnalele sunt transmise rapid (prin nervul diafragmatic), ceea ce duce la durere acută. Pleura viscerală are un aport nervos autonom, senzațiile de durere, dacă există, se transmit lent și sunt caracterizate ca plictisitoare.

Între pleura parietală și viscerală se află spațiul pleural, care conține lichid seros. Lichidul pleural este produs de vasele pleurale de presiunea negativă creată prin inhalare. Lichidul iese apoi prin sistemul limfatic parietal și este absorbit de pleura viscerală continuu. Lichidul pleural asigură lubrifiere între peretele toracic și plămâni, permițând plămânilor să alunece fără efort în timpul inhalării și expirației. Dacă suprafețele netede ale pleurei se inflamează sau dacă spațiul pleural crește sau scade, apare frecare pleurală, care are un sunet caracteristic. Această caracteristică clasică a pleureziei, descoperită prin auscultarea plămânilor, poate ajuta la identificarea durerii toracice.

În timpul inhalării normale a plămânilor, se creează o presiune negativă în spațiul pleural, care extinde cavitatea toracică. Când excesul de lichid se acumulează în spațiul pleural, presiunea negativă scade, schimbând capacitatea plămânului de a se extinde complet atunci când este inhalat. Acest lucru poate duce la un volum inadecvat de oxigen și dioxid de carbon.

Motive

Diferite afecțiuni pot provoca pleurezie. Unii dintre ei sunt:

  • Infecție virus - Virusul Coxsackie B, virusul sincițial respirator uman, adenovirusul, virusul Ebstein-Barr, parainfluenza, gripa, COVID-19 sunt cele mai frecvente cauze ale pleureziei.
  • Boală autoimună - lupus eritematos sistemic, hepatită autoimună, poliartrită reumatoidă, boala Behçet.
  • Infecții bacteriene - poate fi asociat cu pneumonie și tuberculoză.
  • Probleme cu inima - ischemie, infarct miocardic sau chirurgie a sistemului cardiovascular
  • Pneumotorax - colectarea aerului în spațiul pleural dintre plămân și peretele toracic. Acest lucru duce adesea la pleurezie, precum și la lipsa de oxigen, care poate fi fatală.
  • Embolie pulmonară - blocarea unei artere în plămâni. Este cel mai adesea cauzată de cheaguri de sânge din venele profunde ale picioarelor și mai rar din alte vene din corp (tromboză venoasă profundă).
  • Boli maligne ale plămânilor.

Simptome

În funcție de cauza de bază a pleureziei, pacienții pot prezenta o mare varietate de simptome. O caracteristică comună a pacienților cu pleurezie este frecarea pleurală, care este cauzată de inflamație și poate fi acută sau cronică. Durerea, care este ascuțită și localizată, tinde să se intensifice în continuare cu tuse, strănut, respirație profundă

Cele mai frecvente semne și simptome ale pleureziei pot include:

  • Dureri în piept
  • Respirație scurtă
  • Tuse
  • Febră

Diagnostic

Pleurezia poate fi o indicație a unei game largi de tulburări, de la ușoare până la viața în pericol. Examenul fizic poate evidenția o respirație suplimentară afectată, respirație șuierătoare, tuse productivă cu producție de spută sau respirație rapidă și superficială. Pentru a diagnostica cu exactitate cauza pleureziei, trebuie combinate istoricul medical al pacientului, examinarea fizică detaliată și rezultatele testelor de diagnostic.

Testele de diagnostic pot exclude diagnostice grave precum embolie pulmonară, infarct miocardic și pneumotorax.

  • Radiografie - Pneumotoraxul, pneumonia și revărsatul pleural sunt ușor de recunoscut pe radiografia toracică sau tomografia computerizată (CT). Rezultatele care pot fi identificate prin radiografie toracică includ infiltrații (în pneumonie), revărsări (în embolie pulmonară, malignitate) și/sau lipsa cicatricilor pulmonare recunoscute (în pneumotorax).
  • Tomografia computerizată (CT) - Tomografia computerizată poate da semne mult mai precise decât cele ale radiografiei.
  • Electrocardiogramă (ECG) - Recomandat dacă pacientul prezintă alte simptome asemănătoare unui infarct miocardic.
  • Analize de sânge - Indicatori precum PKK, dimerul D, testarea gazelor arteriale din sânge și alții pot ajuta, de asemenea, la stabilirea unui diagnostic precis.

Tratament

Tratamentul pleureziei se concentrează în principal pe starea de bază și controlul durerii pleurale. Tratamentul este determinat după o evaluare detaliată a pacientului.

În pleurezie, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt adesea prescrise ca terapie inițială pentru tratarea inflamației spațiului pleural. Dacă AINS sunt ineficiente, contraindicate sau intolerabile, pot fi utilizate analgezice opioide, dar cu precauție.